~Lumi diferite~

2

Au trecut aproape 30 de minute și chiar sunt mirată pentru că nu m-a întrerupt din momentul meu de visare/meditare. E foarte plăcut sentimentul că el chiar mă înțelege și mă iubește exact așa cum sunt, cu bune si cu rele. Îmi dau seama că și el se gândește la același lucru ca și mine..de aceea m-am uitat la el, mai exact în ochii lui verzi plini de strălucire din cauza luminii de afară dar și din cauză că ar vrea să izbucnească în plâns exact așa cum aș vrea și eu. Îl iau în brațe și îi pun capul în poala mea unde îl pup pe frunte arătându-i faptul că l-am observat că îi venea să plângă. După ce l-am pupat pe frunte a început să plângă.

-De ce trebuie să trecem noi prin asta? Adică nu zic că este un lucru rău dar totuși de ce acum? Îmi spune el aceste cuvinte cu lacrimi în ochi..

-Nu aș putea să ți răspund la aceste întrebări, e prea mult pentru mine. Îi spun eu cu o voce greoaie din cauza faptului că îmi vine să plâng mai mult decât o face el în acel moment.

După un moment de liniște de aproximativ 15 minute dau sa ma ridic de pe bancă timp în care el mă prinde de mână și mă întoarce înspre el unde mă sărută. Un sărut destul de pasional, nu ne-am mai sărutat așa de foarte mult timp pentru că nu prea am mai avut timp de relația noastră, doar ce ne pupam pe obraz sau pe gură odată sau de două ori pe zi. În ultimul timp ne-am distanțat unul de celălalt.. din cauza problemelor pe plan personal în cazul amândurora; iar acest sărut a fost tot ce ne trebuia după o lungă durată de timp în care nu ne-am mai atins unul de celălalt.

-Hai acasă. Îmi spune el..având un ton atât de cald încât mă face să mi se topească picioarele numai când îl aud.

Ne-am luat de mână amândoi si am început sa mergem acasă, locul unde ne petrecem majoritatea timpului, locul unde ne-am si cunoscut, este locul ce are o mulțime de amintiri plăcute și mai puțin plăcute, pentru că viața nu este întotdeauna roz, aceasta nu este perfectă. În orice lucru posibil, există un bine si un rău pentru că așa a fost să fie și poate e mai bine așa că poate lucrurile rele/negative din viața noastră ne fac sa fim mai responsabili si mai atenți cu noi dar și cu cei din jur. Din greșeli învățăm.
Nimeni nu a scos niciun cuvânt până când am trecut de pragul ușii, poate că nu suntem în stare încă să vorbim unul cu celălalt, poate nu avem curajul să ne privim ochi în ochi fără ca unul din noi să plângă. E greu..

-Ar trebui să vorbim...

Nu am mai auzit aceste cuvinte în aceeași propoziție din partea lui, este foarte ciudat, eu am o stare ciudată sau poate e doar un sentiment pe care încă nu l-am trăit.. nu stiu exact ce este dar se simte foarte ciudat. Mă simt de parcă as fi primit o veste tulburătoare.

-Nu te uita așa la mine, te rog. Trebuie sa gândim rațional și să hotărâm ce facem ca să luăm o decizie...mai ales tu.

Nu-mi place momentul acela când sunt în situația de a lua o decizie importantă. Simt multă presiune si încep să tremur, el mă observa..

-Oh vai, așeaza-te pe scaun imediat.. ma duc să-ți aduc un pahar cu apă ca să te simți mai bine. Nu trebuia sa te iau așa direct, nu trebuia să ți vorbesc pe tonul acela, îmi pare rău.

Îmi dă paharul cu apă în mână, observă că sunt din ce în ce mai slăbită si nu pot să țin cana deoarece tremur toată... îmi ia paharul din mână și mă ajută sa beau apă. Devine foarte grijuliu cu mine când mă iau aceste stări de amețeală, pentru ca nu e prima oară când mi se întâmplă acest lucru, deja s-a obișnuit cu mine cu tot cu stările mele foarte bizare câteodată.

-Sunt bine, nu trebuie să mă ajuți să beau apă, nu sunt un copil.

-Poate că nu arăți ca un copil dar crede-mă.. că în unele momente am impresia că stau cu un copil care se află in corpul unui adult. Câteodată ești atât de zgârcită... vrei sa ai totul sub control, vrei să faci totul singură fără ca cineva să te ajute cu ceva.. dar nu e ok, daca cineva te ajută lasă l sa o facă nu te opune.

Mereu îmi spune acest lucru când nu-l las să mă ajute.

-Dar sunt foarte bine. Îi spun eu încercând să mă ridic dar nici nu apuc sa termin propoziția că încep sa cad dar bineînțeles el mă prinde, ma simt ca în acele filme in care băiatul prinde fata. Dar în acest film el deja știe că nu sunt foarte stabila in astfel de momente așa că mă prinde de fiecare dată când mă aflu în această stare.

-Esti foarte încăpățânată câteodată..