Visul prejudecății: Vocea destinului

Pagina 1

Aranjându-şi papionul stacojiu pe costumul alb ca laptele, Darius Tarvin, servitorul măritului rege Manuel se îndreaptă spre cutia poştală din palatul uriaş.

Paşii servitorului pe podeaua strălucitoare şi fără cusur se auzeau în toată încăperea uriașă. Candelabrul uriaş şi de un auriu sclipitor lumina peste tot. Darius se oprește lângă cutia poştală. Din cutie îți săreau în ochi zecile de scrisori sigilate şi documente pentru rege şi regină.

Darius venea să verifice zilnic cutiuța mică şi simplă, de un cărămeziu ce îți sărea în ochi imediat. Darius îşi trecu mâinile prin documente şi scrisori, dând la o parte pe cele vechi şi căutând unele noi. Darius îşi fixă ochii asupra unor bilețele colorate frumos de un indigo şi puțin galben deschis. Erau trei astfel de bilețele la număr. Darius le apucă şi, la o examinare mai atentă, ajunge la concluzia că sunt invitații pentru rege, regină şi prințesă.

Darius se întoarce şi înaintă spre camera tronului. Urcă pe scările spirale. Scârțâitul scărilor străpunse puternic camera. Darius ajunse la nivelul balconului. În continuare, a păşit pe holul continuu din care îți săreau în ochi rândurile de uşi ce nu păreau a se termina. Trecu pe lângă aceste uşi şi o luă la stânga până ajunsese la uşile metalice ce erau deschise şi duceau înspre camera unde şedeau regele şi regina.

Apariția lui Darius îi captă atenția regelui iar privirile celor doi se intâlniră.