Jurnalul fetei triste

Golul

Am un gol în mine. Câteodată îl simt, câteodată nu. Câteodată simt ca ma sufoc sub greutatea lui, alteori și uit de existenta lui.
Mult timp am crezut ca nu mai exista. Ca a fost umplut cu lucrurile care m.au făcut fericita, și nu pot spune ca am dus lipsa de acele momente, dar la prima cotitura a reapărut.
Am fost dezamăgită de mine. Dezamăgită ca aștept pe altcineva sa facă treaba murdara. Depășisem acel moment. De ce in prima zi gri, totul s.a întors prabusindu.se?
După îndelungi discuții cu mine înțelesesem unde am greșit. Am încercat sa ascund golul, sa uit de el, sa ma mint. Asa ca, de data asta, nu am sa mai fug, ci am sa îl iau ca atare. O sa ne unim într.o dulce-amara îmbrățișare.
Poate de mâine o sa fie mai bine.