Totul despre A.

Simfonia cuvintelor

Stii, am vrut doar sa’ti spun ca “te iubesc”. Nesemnificativ… Te vedeam asa intins pe patul acela alb si cum ma priveai direct in ochi si tremuram si mi’era teama sa te ating. Si’mi era si mai teama ca refuzul tau sa fie dat prin acea liniste infinita care imi face inima sa pulseze inevitabil de tare ca mai apoi sa cedeze… Erai ca o statuie de marmura: perfecta. Si cat am vrut sa’ti mangai pielea calda, sa’mi trec degetele peste buzele tale carnoase si prin parul acela matasos. Cat am vrut ca trupul meu sa inghete langa al tau… Cum ma poti indeparta cu privirea aceea rece? De ce niciodata nu iti aud inima batand in acelasi ritm cu a mea? De ce sunt atat de naiva crezand ca cineva ca tine poate tine la una ca mine? Si totusi de ce nu ma respingi? De ce nu ma indepartezi, de ce nu ma impingi din calea ta? Iti place cand ma agit pentru tine? Iti place ca imi ofer inima pe tava si  tu o privesti cu nepasare? Iti place ca sunt o marioneta?

  De ce naiba taaaci? Ma exasperezi? Ce’ar fi daca ti’as atinge obrazul? M’ai indeparta? Mi’e teama sa te misc… sa te scot din transa in care m’ai capturat… Hei, mi s’a parut ca zambesti. Mi s’a parut? Esti ironic? Iar te joci.. cu mine? Stai acolo intins si doar ma privesti ca si cum m’ai controla cu mintea. De ce esti asa sigur ca nu as putea pleca in momentul asta? Zi’mi cum! Ai zambit! Atat de stupid! Ti’ai dat seama cand ma indreptam spre usa.

   Daca imi joc ultima carte si plec? Oricum totul se va duce. Totul e efemer… Simt cum imi ard buzele si bataile inimii umplu camera aceea. M-am asezat iar langa capul tau. Stii am vrut doar sa’ti spun… si cu o miscare rapida am simtit o greutate imensa apasandu’mi buzele si 2 maini puternice tragandu’ma in pat langa ele… si atunci am vrut, mi’ai spus : “ te iubesc”…