𝖥𝗈𝗋𝗀𝗈𝗍𝗍𝖾𝗇 𝗉𝖺𝗌𝗍| 𝕥𝕒𝕖𝕜𝕠𝕠𝕜 [FINALIZATA]

~2~

Când sa ma uit mai bine cine e o angajata m-a condus spre noul meu birou. Eram încă distras de acea persoana. Credeam ca este foarte cunoscuta, dar in același timp nu îmi dădeam seama de unde o cunosc.
De la vârsta de 13 ani am început sa am amintiri. Pana atunci nu îmi mai amintesc nimic decât ca am fost intr-un alt oraș in care am locuit destul de mult. Mama mi-a spus ca nu am avut prieteni și ca eram mereu tăcut, dar eu niciodată nu am fost tăcut, dar in final am acceptat ideea și nu mi-a mai pasat.
Avem de gând sa ma întâlnesc cu acea persoana după ce terminam programul.
Fix când am ieșit pe usa biroului liftul a plecat și a trebuit sa o iau pe scări. Sunt o tona de scări, sunt obosit și liftul coboară destul de repede. Când am ajuns jos am văzut cum mașina pleacă. Am vrut sa alerg după ea, dar corpul meu a zis "nu".

***

Astăzi după muuuult timp la birou am scăpat. Eram puțin obosit, dar fericit ca nu mai era fostul șef care ma bătea la cap.
Am ajuns acasă plictisit și am văzut o notificare pe telefon.
"Yoongi hyung v-a adăugat intr-un grup"
Grupul avea numele companiei la care lucram.

- Buna! Am vrut sa va reamintesc de petrecerea din seara asta!

NU! NU! NU! NU! NU! Cum am putut sa uit de petrecere. Offff acum trebuie sa ma grăbesc. Mai sunt 30 minute pana începe și eu nici nu mi-am dat pantofii jos! Cum pot sa fiu atât de uituc!
M-am mai uitat încă o data la telefon înainte sa ies la dus și am văzut asta:

- Cum puteam sa uit de petrecerea pentru noul șef? Vom fi toți acolo!

M-am panicat și mai rău. Trebuia sa arat bine. Sa nu dau o impresie proasta noului șef. Când ma îmbrăcăm ma uitam la toate ținutele frumoase pe care le puteam purta, așa ca am ales-o pe cea mai potrivită.
M-am cam enervat ca parul nu îmi stătea bine...
M-am calmat și după ma-am grăbit pentru ca aveam sa întârzii dacă nu ma mișcam mai repede.

***

Am ajuns la petrecere. Era o petrecere la un club fițos. Am mai fost in 100! Peste tot fete care cer atenție. Ma dezgusta. Ne-am Așezat la masa și un singur loc era liber. Stăteam pur și simplu și ma uitam pe pereți când am văzut pe cineva intrând acolo. Era un băiat foarte drăguț cu zâmbetul pe buze. S-a apropiat de Yoongi, i-a soptit ceva la ureche, și-a cerut scuze ca a interziat și s-a Așezat pe locul rămas.
Am înghețat când din greșeală am făcut contact vizual. Nu știam ce sa mai fac. El se uita șocat la mine și avea ochii foarte mari