𝖥𝗈𝗋𝗀𝗈𝗍𝗍𝖾𝗇 𝗉𝖺𝗌𝗍| 𝕥𝕒𝕖𝕜𝕠𝕠𝕜 [FINALIZATA]

~13~

Stăteam la geam și așteptăm sa ajungem la aeroport. Aveam 3 emoții in una. Fericire+ curiozitate+ regret. Aceste emoții combinate ma făceau trist, dar și fericit in același timp. Gândindu-ma la sentimentele mele ma nelinisteste și ma face sa ma simt incomod.
Am ajuns la aeroport. Ne-am dat somnoroși jos din mașina și am luat-o spre intrare. Am mai stat o ora pe acolo și in sfârșit am ajuns in avion. Între timp am aflat și ca mergem spre Japonia și ca acolo e Jungkook. Fix acolo s-a gândit și el sa se ducă. Unde am mai fost de 1000 de ori. Nu putea și el sa aleagă alta țara. Doamne m-am tâmpit. Am ajuns sa ma gândesc la asta. Iar am ajuns sa dorm in timp ce ma gândeam la asta.
Și drumul asta s-a terminat și am ajuns. Am luat taxiul și am mers deja la destinația aceea.
Mi-a căzut fata când l-am văzut pe Jungkook cu parul lung. Arată oribil. Cum a ajuns in halul asta?

Nj: Jungkook ce a fost in capul tău sa pleci așa fără sa ne anunți?

Jk: am vrut libertate.

Jin: te-am fi lăsat singur cât timp aveai tu nevoie. Nu asta era problema.

Jk: oricum nu mai contează. Hai sa mergem acasă și sa uitam tot.

Jk POV
Am avut un gând ciudat. Mi-am imaginat cum ar fi sa iau pauza de la viața pe care o trăiesc acolo. Dacă le pasa de mine o sa ma întorc, dacă nu rămân aici.
Cam asta aveam in cap când am plecat din țara.
Îl vedeam pe Taehyung cum se uita la mine. Era foarte surprins sa ma vadă. Ne-am mai reîntâlnit de foarte multe ori și nu înțeleg de ce acum ar mai fi surprins sa ma vadă iar. Taehyung tine foarte mult la mine și câteodată mi-e frica sa nu zic ceva care îl poate răni.
E foarte drăguț, dar e foarte sensibil. La asta am ajuns eu sa ma gândesc pe drum spre casa. La Taehyung. Am impresia ca incep sa îl plac.