𝖥𝗈𝗋𝗀𝗈𝗍𝗍𝖾𝗇 𝗉𝖺𝗌𝗍| 𝕥𝕒𝕖𝕜𝕠𝕠𝕜 [FINALIZATA]

~6~

A venit și luni. M-am trezit la 4 pentru ca atunci trebuia sa plecam. Îmi era foarte somn. Am ajuns in parcare unde erau 2 mașini.
In prima mașina:
Hoseok, Yoongi și Jimin
Și in a doua:
Namjoon, jin, eu și Jungkook.
M-am dus in mașina și chiar nu îmi mai pasa ca dorm pe Jungkook. Eu vreau sa dorm.

***
M-am trezit dimineata intr-o camera de hotel. După ce era pe acolo mi-am dat seama ca o sa împart camera cu el. Dacă mai ținea minte toate lucrurile astea era perfect, dar nu era asa...
Astăzi Jin, Namjoon, hoseok și Jimin mergeau la muzeu.
Eu Jungkook și Yoongi eram prea obosiți pentru asta.
Mai târziu când apusul se apropia am decis sa merg prin oraș sa simt iar acele zile in care tot ce conta era sa stau cu el. Altceva nu îmi mai doream. Cel mai trist e ca nimic nu s-a schimbat. Am încercat sa îl uit, dar a fost imposibil.
Mergând spre fosta mea casa mi-am reamintit de cel mai frumos lucru.
Locul nostru secret.
Am alergat prin mica pădure cum o faceam când eram mic și am ajuns. Era la fel.
Salcia care atârna, raul care sclipea, iarba verde care de-abia aștepta sa te asezi pe ea și mai era ceva. Ma uitam încontinuu. Nu știam dacă sa cred sau nu. Jungkook era acolo. Se uita la apa și eu vedeam cum soarele apune.

— De ce ești aici ?

—M-am pierdut și mi-a plăcut locul asta. E atât de liniștitor. E atât de frumos.
—Tu ce cauți aici ?

— Obișnuiam sa vin aici când eram mic.

— De ce veneai aici?

— Era o persoana. Era locul nostru. Puteam sa îmi petrec toată viața cu el, dar din păcate a dispărut din viața mea și nu cred ca se mai întoarce.

— Îmi pare rău.

Vedeam o lacrima care curge pe obrazul lui. M-am apropiat de el și i-am șters-o cu mâneca de la bluza mea.

—Nu trebuie sa îți para rău. Probabil e mai bine ca acea persoana a plecat. Mi-a distrus viața după ce a plecat și deși zic toate lucrurile astea nu as putea sa îl uit vreodata.
El era tot pentru mine
Când eram cu el simteam fluturași in stomac
Simteam cum ma iubește
Simteam cum îl iubesc
Simteam ca nu o sa ne despartim nimiodata
Dar el a ales sa plece din viața mea. Iar eu am ales sa nu îl uit vreodata și sa îi mulțumesc pentru orice moment petrecut împreuna chiar dacă era ultimul.
La fiecare cuvânt pe care îl spuneam o lacrima scapă din ochii lui. Îmi e atât de dor sa îl văd zâmbind. Sa simt iar cum buzele lui ma fac fericit. Sa ascultam cum apa curge.

Momentul a fost stricat de telefonul care suna. Era jin. Se panicase pentru ca am dispărut fără sa spunem.
Am mers pana la hotel. Când mergeam mâinile noastre se mai intersectau, dar niciunul nu se uita la celălalt. Ne uitam in pământ timizi.