Sirena

Capitolul 2

     — Te simti ok? Il întreabă Kate văzându-i confuzia si tristețea pe față.

     — Da, da... doar că am avut din nou visul ăla nenorocit, cu sirena...

     — Oh, corect! Am și uitat de el, povestește-mi, observ ca te frământă.

     Kate era singurul sprijin a lui Kyle si invers, asta de când aveau paisprezece ani, iar părinții lor au murit având ghinionul de a se afla într-un avion care s-a prăbușit undeva în apă. Moartea părinților lor i-a apropiat foarte mult pe gemeni, învățând să se descurce singuri și să se maturizeze devreme.

     — De data asta am simțit ceva diferit, a fost ciudat, m-a privit. Pentru prima dată a observat că sunt acolo, dar s-a speriat de mine. Kyle povestea uitandu-se pe fereastră, privind marea.

     — Sunt doar vise, tipule, nu le lua în serios. Ai o imaginație bogată, asta-i tot. Hai, trebuie să te duci la liceu, te rog, Kyle! Am nevoie de tine să trăiești aici, nu în vise...

     Kyle era cel deștept, neavând bani sora lui și-a sacrificat anii de școală pentru a muncii si a-l ajuta pe el să-și continue studiile.

     — Ai dreptate, a fost doar ciudat, îmi revin. Ii aruncă un zâmbet și se duce să se schimbe.

     Însă, pentru Kyle astea nu erau doar vise, simțea ceva magic, senzația pe care o trăia când visa îl făcea să creadă că e mult mai mult. Datorită acestui fapt a decis ca astăzi să nu se ducă la ore, era prea pornit pe sirena din visul lui. A decis să meargă în locul care semăna cel mai mult cu visul lui, anume la aproximativ un kilometru jumate distanță de casă.