Sirena

Capitolul 4

     — Cum mă poți ajuta cu așa ceva? Nu e nimic de făcut! Au murit cu toții atunci, nu are rost să mă mint. Tânărul abia a reușit să rostească aceste cuvinte cutremurătoare.

     — Aici te înșeli, nu sunt morți Kyle, doar s-au schimbat. Sirena îi zâmbește pervers.

     — S-au schimbat? Ce vrea să însemne asta? Sunt morți, s-au prăbușit cu avionul! Deși Kyle spunea asta în sufletul lui încă ardea flacăra speranței, încă visa ca acolo undeva, părinții lui să trăiască.

     — Nu sunt morți, ei doar sunt ca mine acum. S-au transformat, în noaptea în care s-a prăbușit avionul i-am găsit la limita dintre viața și moarte, dar am reușit să îi salvez.

     — Minți! Asta nu poate să fie adevărat! Speranța din sufletul lui creștea semnificativ, deși încerca să nege.

     — Nu spun adevărul? Uită-te la mine!

      Fata se ridică în picioare și se duce în apă pierzându-se printre valuri, peste câteva secunde în care Kyle așteaptă curios, aceasta reapare doar că de data asta avea o coadă lungă și albastră, iar ochii i s-au schimbat din căprui într-un albastru deschis și intens.

     — Wow! Spune mai mult pentru el. Asta nu e real, e imposibil...

     — Este real, Kyle. Tot ce ți-am spus este real, părinții tăi trăiesc și sunt copiii mării acum. Vino cu mine, o să îți arăt!

     — Eu nici nu sunt o sirenă măcar, nu pot să vin cu tine...

     — Pot să te ajut cu asta, vino! Spune ea calmă făcându-i semn cu mâna să vină lângă ea.

     — Dar sora mea e aici, nu pot să vin pur și simplu. Nu pot! Aceste cuvinte încerca să și le repete mai mult lui deoarece dorea din toată inima să își revadă părinții măcar o secundă.

     — O să mă reîntorc și după ea, nu îți face griji. Haide, o să fim toți fericiți acolo, marea e cea mai bună casă. Ai încredere în mine, o să te duc alături de părinții tăi. Zâmbetul de pe fața ei era hipnotizant, nimeni nu avea cum să ii reziste.

     — Chiar crezi că e o idee bună? Spune el în timp ce făcea câțiva pași spre apă.

     — Știu că e o idee bună, vino! Deși impunătoare, încă își păstra blândețea în glas.

      Kyle făcea pași din ce in ce mai repezi spre ea, neprivind în urmă.
Telefonul începe să îi vibreze, era un apel de la Kate, îi răspunde fără să stea pe gânduri.

     — Kyle, unde ești? Ești bine? Sora lui era vizibil îngrijorată.

     — Da, Kate... nu o să îți vină să crezi, sirena din vis e reală. Era atât de entuziasmat încât te speria.

     — Poftim? Kyle, ce e asta? Kate a râs, credea că i se face o glumă.

     — Sunt cu ea, mă duce la mama și tata. O să vină și după tine, o să fim iar fericiți toți patru, Kate! Așteaptă-ne, te iubesc! Și îi inchide telefonul.

      Kate a rămas șocată, nu avea idee ce se întâmplă, dar știa că nu e bine deloc. Faptul că băiatul i-a adus în discuție pe părinți a făcut să îi fie foarte clar că nu era o glumă și că ceva groaznic avea să se întâmple.