Capitolul 2

319 30 1
                                    

Cu siguranta facusem o greseala si aveam o presimtire ca voi pierde ceva important  daca nu voi gasi o cale de a o remedia. Pentru prima data nu am fost atent  la ora ci m-am gandit si razgandit ce sa fac .  Eram gata sa ma dau batut cand mi-am auzit numele . Profesorul nu uitase de pedepsele noastre ,ba cred ca se gandise in tot acest timp la ele .

-Shindou vei merge cu Klein la bibliotecara si ii vei spuneti ca v--am trimis eu , profesorul Arata.Trebuie sa ii spuneti doar ca ati fost pedepsiti ,va intelege ea imediat ce trebuie sa faca .

-Ok , vom merge pentru a ne ispasi pedepsele ,spun multumit de faptul ca ne trimitea doar la biblioteca. Cartile erau raiul meu , deci o biblioteca pe care  sa o pot rasfoi in timpul pedepsei era o binecuvantare cereasca 

-Ispasi ?? Noi ?? spune domnul Arata vizibil amuzat de vorbele mele .Sincer cred ca doar tu esti de aceasta parere , dupa cum vezi Klein deja s-a evaporat si odata ce dispare nu il poti gasi usor. Ma mir de ce mai vine la scoala, are atatea pedepse in cazier ,note foarte proaste si zvonuri ciudate . Daca nu o sa  indeplineasca pedeapsa asta va fi exmatriculat  . Hmm, nu-i pasa ei bine nici mie oricum nu il vreau in clasa mea .O , scuze Shindou ,m-a luat putin valul . Hai du-te la biblioteca !

Atitudinea lui mi se parea as putea spune extrema ,se vedea ca il cunostea bine pe Klein dar cred ca era ceva mai mult intre ei decat antipatia elev-profesor.In timp ce mergeam spre biblioteca mi-a venit o idee despre cum m-as putea revansa pentru greseala mea ,asa ca am pornit in cautarea lui Klein . Era undeva prin scoala ,nu avea cum sa plece  . Liceul asta era mai ceva ca inchisoarea Alcatraz, nu puteai iesi pana cand nu iti terminai toate orele , nici sa te prefaci bolnav nu puteai deoarece spitalul era chiar vizavi de liceu , deci ori te ascunzi prin scoala ori participi la ore .Din nou incepusem sa alerg pe coridoare, cred ca devenise placerea mea . Ma entuziasmasem atat de mult si nu stiam de ce  . El era de negasit , dar nu vroiam sa ma dau batut asa ca am sperat ca poate il voi gasi in cele din urma .Obosit , am hotarat sa ma odihnesc dar nici nu apuc sa imi trag sufletul cand deodata aud un zgomot . Ma uit in jur ,nu era nimeni si totusi eu am auzit ceva . Pornesc in directia zgomotului hotarat sa ii dau de cap , curiozitatea era prea mare , trebuia sa aflu ce e . Nu dupa mult timp nu se mai aude nimic dar ii gasisem locatia . Era subsolul scolii , prea intunecat si rece dupa mine . Desi imi era teama ,cobor scarile acelea ingrozitoare . Ca intotdeauna  firea mea de impiedecat intervine si alunec rostogolindu-ma pe trepte .Ma asteptam sa am o cadere dureroasa dar ceva imi atenuase lovitura . Ingrozit ,exclam mai mult pentru a vedea daca sunt singur :

-Drace !!Ce bezna e !

-Drace ! Ce liniste era pana sa vii tu aici ! maraie o voce suferinda parca .

Din instinct imi aduc fata in jos si imi pun mainile in cap . Eram speriat ,credeam ca am dat peste vreo fantoma .Temerile mele au fost inlaturate in momentul in care am simtit un parfum puternic ce mi-a invadat narile , era un parfum masculin ce imi aducea aminte de copilarie .

-Vrei sa te dai naibi de pe mine ?!! tipa vocea aceea necunoscuta .

-Scuze , scuze nu am vrut. Imediat ma ridic in picioare  urmat si de aceea persoana care spre deosebire de mine se plimba pe intuneric prin camera de parca ar fi lumina .In cateva minute camera este luminata de un bec palid . Spre rusinea mea persoana pe care o accidentasem era chiar Klein. La naiba , o facusem din nou .

-Deci , ce cauti aici ? Zi repede !se rateste el la mine.

-Pai te cautam ...

-Pentru ce ? Din cate stiu nu imi esti nici  prieten si nici dusman .

- In legatura cu pedeapsa ,vroiam sa ... 

-Nu-mi pasa !spune acesta calm.

-Dar vei fi exmatriculat. Eu am o idee ..In tot timpul in care am vorbit el m-a asculat nepasator  ba chiar si-a aprins o tigare si a inceput sa se joace  cu fumul ei .

-Vrei sa imi dai meditatii si sa faci tu si pedeapsa mea?. Nu vreau ! Asa ca nu te baga in viata mea !

-Dar m-am gandit ca  asa m-as putea revansa pentru felul in care te-am cunoscut .

-Vrei sa te revansezi ? Lasa-ma dracu in pace !

Acum chiar am facut-o , l-am enervat . Eu am incercat sa ma imprietenesc cu el dar se pare ca mi-am ales persoana gresita . Obosit de tot circul asta ,am urcat scarile  sa merg la ore oricum am pierdut timp degeaba .Ajuns pe coridor , o voce subtire imi sopteste :

-Asa e el, dar nu-ti face griji , te place .

Ma intorc si in spatele mele observ o fata satena cu ochii verzi ,purta uniforma scolii dar nu iti puteai da  seama in ce clasa e din cauza inaltimii ei .Cred ca  avea  1,49 sau 1,50 dar era atat de draguta  si avea un zambet fermecator  incat puteai jura ca nu e umana .

-Ci...

-Yumi . Sunt Yumi, colega ta de banca .

Deci am facut-o, am postat si capitolul 2 . Pe alocuri am aberat ba chiar m-am pierdut in povestire dar  data viitoare va fi mai multa actiune  si mai bine , promit .  
Vreau sa va multumesc celor care  ati citit .  Bye tuturor !!

O gresealaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum