Prolog.

100 6 2
                                    

„Suntem foarte asemănători,tu și cu mine.Amândoi suntem atrași de întuneric și amândoi suntem niște rătăcitori într-o lume crudă și rece.Alergăm după iubire și ne agățăm de dorința de fi doriți de cineva.Suntem două suflete singuratice care se caută unul pe altul,pentru a-și umple dorința de împlinire.Şi suntem trişti.Suntem singuri şi trişti.Râvnim după un strop de iubire ce ne-ar umple corpurile amărâte și uscate de trecerea timpului.Râvnim după o pereche de buze ce ne-ar putea omorî cu zile, dar fără de care nu am putea supraviețui.Nişte brațe care să ne țină strâns când lumea pare mult prea crudă şi rece.Însă adevărul,Mia,e că suferința apare atunci când așteptăm ca ceilalți să ne iubească în felul dorit de noi.Iar motivul pentru care inima mea nu acceptă dragostea, chiar dacă râvnește după ea cu durere, şi crede-mă, doare;fiindcă simt că înăuntrul meu e un continuu război, este acela că m-am săturat să primesc suferință.De aceea,Mia,eu nu mă îndrăgostesc.De aceea urăsc totul şi de aceea iubesc noaptea.În concluzia la tot, Mia - nu mă fă să te iubesc.Dacă ai fi isteață,ai sta departe de mine.Fiindcă eu,eu mă sprijin de Porțile larg deschise ale Iadului,iar flăcările sunt învăluitoare şi nu am de gând să te atrag înspre ele."

The AsylumUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum