m-am privit în oglindă.
astăzi, aveam ochii de o culoare stranie, asemănătoare cerului. un gri-turcoaz cu scântei aurii rotindu-se în jurul pupilei.
nu m-am recunoscut. dar asta-i bine, pentru că eu nu mă recunosc niciodată. e fascinant, totuși, să vezi în ce trup reapari, când nu ai unul al tău.
CITEȘTI
ea era vântul
Short StoryA. se trezește în dimensiuni alternative ale sentimentului în fiecare zi; în alte trupuri, în alte vieți, niciodată aceleași. n-a avut niciodată un nume, un gând propriu sau indepedență. doar un țel, acela de a face oamenii să se reîntregească. ziln...
