am deschis șifonierul.
nu-mi prea plăceau hainele din el. peste tot, erau numai hanorace largi, blugi, tricouri. fustele și cizmele înalte mă fac să mă simt mai bine, de obicei. mai încrezătoare.
bănuiesc că mergea, totuși. nu puteam – și nu voiam – să amestec personalitățile altora cu a mea, oricât de vagi ar fi fost ambele pentru mine.
CITEȘTI
ea era vântul
Short StoryA. se trezește în dimensiuni alternative ale sentimentului în fiecare zi; în alte trupuri, în alte vieți, niciodată aceleași. n-a avut niciodată un nume, un gând propriu sau indepedență. doar un țel, acela de a face oamenii să se reîntregească. ziln...
