Amic sau iubit

Noii mei parinti!

Capitolul II

August... inca o luna din vara. Inca o luna din viata mea de adolescenta...

Tokio arata plictisitor, dar tot atit de frumos si luminos ca niciodata. Ma uitam pe fereastra si priveam orasul plin de aglomeratie pe strazile sale. Priveam stelele cind am vazut acea minge argintie ce imi aducea cite o noua amintire din trecut!

M-am trintit nepasatoare pe pat... Am privit ceasul care arat 01:30. Nu ca imi pasa ce ora era, dar din nou nu puteam adormi...

Atit de tare doream sa scap din acest oras, il stiu doar de 5 ani, dar tot m-am plictisit mai mult ca niciodata de el... aveam prea multe amintiri legate de acesta! Imi uram viata care devenea tot mai mult un iad.

Chiar daca Tsunade, matusa mea, incerca sa mi-o inlocuiasca pe mama... tot nu reusea sa ma readuca la viata!

Nici eu nu mai stiam ce vroiam... asa intinsa pe pat am adormit...

                                    ***

A doua zi:

Am deschis ochii chiar inainte sa apara prima raza a soarelui... cind eram mica mereu admiram rasaritul cu tata, numaram secundele ce mai ramasesera ca sa se iveasca acel cerc auriu si stralucitor!

Prima raza mi-a mingiiat fata inaite de a-i aparea surata...

Cind un sunet foarte ciudat mi-a atras atentia... de parca cineva se furisa la usa camerei mele. Stiam ca doar o persoana, ce semana cu tata putea face asta... Am fugit repede si m-am ascuns in spatele usii inainte sa se deschida.

S-a furisat inauntru fara a ma observa in spatele usii... m-am apropiat putin mai tare:

- JIRAYA!

-Doamne, Sakura!

L-am cuprins strins...

-Mi-a fost dor de tine!

-Si mie de tine! Mi se pare sau ai mai crescut cit am lipsit?! zise amuzat

-Doar stii ca nu mai sunt un copil mic!

-Stiu, dar ai crescut si te-ai maturizat foarte devreme...

-Se mai intimpla...

Am inceput ambii sa ne ridem...

-Mergem sa mincam ceva? Imi este o foame de lup!!

-Bine... dar chiam-o pe Tsunade!

-Ok...

Am fugit repede dupa Tsunade care deabia se aranja. Am mers in graba spre bucatarie... spre deosebire de altii casa parintilor mei era gigantica si chiar alergam de fiecare data de la baie in bucatarie.

Tsunade lucra putin vara si era mai des acasa decit Jiraya. Dar la urma urmei el ma veselea mai mult ca oricine, doar ca si zimbetul pe care mi-l pun de fiecare data dimineata cind avem zile impreuna se sterge foarte repede pina seara cind deja nu mai am dispozitie!