°Capitolul 2°

44 3 8
                                    

¤ Maya pov ¤

Am iesit din biroul directorului plină de nervi,dar cand sa ies pe usa vad un piept musculos de bărbat în fata mea. Confuza,ma uit in sus si vad acei ochi, la care m-as uita mereu...era EL.

Ne intersectam iar in ochii unui in celuilat, dar imi aduc aminte de momentul cu domnul director si simt cum imi revin si il împing din fata mea. Iar dupa pornesc nervoasă spre masina.

Lăsând în urmă privirea socata,dar si confuza a băiatului misterios cu ochii lui nergii si frumosi.

Cand ajung in masina,numai stau pe gânduri și i-au telefonul pentru ai suna pe părinții mei.

~ Convorbire telefonică ~

(Mama)- Ce faci scumpa mea?

(Eu)- De ce? (Spun si incerc sa par calma)

(Mama)- Ce anume fata mea?

(Eu)- Nu te mai preface ca nu stii ! (Zic de data asta tipand)

(Mama)- Maya! Nu ridica totul la mine si spune-mi ce s-a intamplat!

(Eu)- Chiar vrei? (Spun eu in batjocura)

(Mama)- Daa!!!

(Eu)- Ok! Pe langa faptul in care v-ati băgat în viata mea si la-ti platit pe domnul director,pentru a intra in facultate si ati ajuns în stadiul în care credeti ca puteti avea o viata foarte fericită doar având bani. Nu s-a mai intamplat nimic! (Zi asta mai mult plângând)

(Mama)- Nu inteleg ce am făcut gresit in faptul ca l-am plătit pe domnul director,pentru a intra MAI REPEDE in aceea facultate! (Zice punând accent pe cele două cuvinte)

(Eu)- VOIAM SA INTRU PE RPOPIA INITIATIVA,NU PE NISTE BANI JEGOSI! (Zic asta si închid apelul,nelasand-o pe mama sa mai zică ceva)

Închid apelul si arunc telefonul pe scaunul de lângă mine si incep sa tip cat ma tin plămânii. Iar dupa dau cu pumnii in volan.

Sincera sa fiu...asta m-a calmat. Dar dupa fără vreau,am început plâng iar. Plângeam de nervi. Nu ii mai suport deloc pe ai mei!

Incerc sa ma calmez si cand sa ridic capul de acolo il vad pe EL, cum se uita la mine speriat,in fata porții facultăți

Se holba la mine si parca  intrebandu-ma din priviri daca sunt ok,mi-am dat ochii peste cap si am pornit masina. Urmând plec de acolo.

Ma opresc într-un loc mai retras si incep sa ma demachiez. Deoarece arătăm oribil cu rimelul ala scurs pe fata.

Am terminat de sters tot machiajul de pe fata mea,cu niste șervețele umede găsite în geanta mea. Arunc șervețele pe bancheta din spate si plec cu masina înspre o cafenea.

Ajunsesem la o cafenea din centrul orașului și cand intru înăuntru,mirosul de cafea, imi inundă narile. Mirosea asa frumos.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Mar 26, 2020 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

《 Iubirea noastra》 ~Jung Hoseok~ Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum