Adevărata mafie

Capitolul 47

Kirra P.O.V

Când m-am trezit, l-am văzut pe el dormind lângă mine. Încă nu pot descrie senzația pe care o am în clipa asta.
Tricoul pe care îl port este îmbibat în parfumul lui, ceea ce mă face să-l miros continuu.

Aseară am vrut să merg în camera de oaspeți pentru că îmi era rușine, dar el nu m-a lasat. Tot ce aveam pe mine erau lenjeria mea si tricoul lui. Nu mă simțeam chiar în largul meu.

Încă puțin și vine iarna, dar la el în casă este foarte cald. Aș rămâne aici pentru mult timp. E cald si bine. Din păcate sunt conștientă că nu pot rămâne.

Mie însă nu îmi este clar. Suntem impreuna pe bune? Nu mi-a zis asta exact. Nu vreau ca după ce plec să se comporte din nou rece cu mine. Mi-e frică. Nu vreau ca tot ce s-a întâmplat aici, să rămână doar aici.
Sau daca am fi impreună pe bune, există alte fete mai frumoase pe lumea asta. De ce ar sta cu mine?

Multe gânduri negre mă copleșec, dar când mă uit la el cum doarme, dispar. Gândurile negative se duc atunci când îi văd părul ăla blond ciufulit si pleoapele strânse când nu viseaza ceea ce ii convine.

Vreau să merg după telefon să-l sun pe Dustin. Mă întreb oare ce s-a întâmplat aseara cu mătușa Rox.
Când am dat să mă ridic din pat, o mână puternică și-a făcut apariția în jurul taliei mele, astfel nemaiputându-ma ridica. S-a trezit Kewin.

- Te-ai trezit, prințule? îi zic eu.

- Unde pleci? mormăie el, fiind inca cu ochii inchiși.

- N-am voie să mă ridic din pat?

- Nu, tu stai lângă mine. îmi spune trăgându-mă mai aproape de el.

- Parcă eu eram șefa.

- Șefa mafiei, nu a mea. îmi spune rânjind.

- Aha.

- Da, da.

- Șefu? Mă lași te rog să-l sun pe Dustin? îl întreb.

- Dustin știe că ai rămas la mine. I-am dat mesaj aseară pe la vreo 1 și mi-a zis ca dacă e, stai la mine până duminică deoarece e groasă treaba cu mafia. Tatăl tău a murit nepremeditat și acum e complicat.

- Fac ce fac și totul duce la tata. Nu există o zi in care să nu mă gândesc la asta? Mi-e dor al dracului de el și de îmbrățișările lui calduroase.

Kewin nu spune nimic și mă strânge mai tare în brațele lui. E ciudat cum o singură îmbrățisăre poate stăpâni haosul dobândit in interior. Băiatul ăsta exprimă atât de multe cuvinte printr-un singur gest.

- Melgem să păpăm? Mi-e foame. îi zic ca un copilaș.

- Melgem, melgem. mă imită.

După ce am mâncat omletă, ne-am dus inapoi în camera. Încă sunt fără vlagă. Îmi e somn.

- Kewin, ești conștient că dacă ne punem acum în pat nu o să ne mai ridicăm, nu? îl întreb.

- O spui de parcă ar fi un lucru rău. îmi zice întinzându-se pe pat cu mâinile sub cap.

- Este. Merg să fac o baie, apoi mergem la antrenament.

Kewin îmi pune piedică și cad peste el.

- Pe bune? Mi-ai mai făcut asta o dată. Nu te-ai plictisit de aceeași schemă? îl întreb.

- Nope. spune el mândru.

- Boule. Mi s-a ridicat tricoul.

- Repet. O spui de parcă ar fi un lucru rău. zice el cu o lejeritate aparte.

- Perversule. îi spun ridicându-mă.

- Perverso.

- Boule. îi zic răzând.

- Vaco.

- Te iubesc. îmi spune ridicându-se și el, vrând să mă sărute.

Eu nu i-am raspuns. Am rămas blocată când am auzit aceste două cuvinte. Nu am mai putut zice nimic, dar și eu îl iubesc.
Acum mi-a confirmat ca suntem împreună pe bune.

******

În zilele în care am stat la el nu s-a întâmplat nimic nou. Doar am fost chemați într-o misiune, dar apoi s-a dovedit că era alarmă falsă.

Azi e luni. Mă simt fericită. Deși nu a trecut foarte mult timp de la moartea tatălui meu, simt că pot zâmbi, iubi, râde din nou. Cred că asta și-a dorit. Să nu plâng că l-am pierdut.
Doar eram prințesa lui. Am curajul în sânge.

Momentan mă aflu pe holul liceului, la mijlocul zilei. Am avut un test la geografie și cam atât. Orele grele au trecut. Acum urmează desenul, latina și informatica.

Dintr-o data o văd pe Cleo. Mă bucur ca a mai dat și ea pe la liceu.
Îmi fac puțin curaj și mă duc la ea.

- Bună, ce faci? o întreb zâmbind.

- Bine. La școală. spune ea plictisită.

- De ce n-ai mai trecut pe la ore?

- Dar cine ești tu să mă iei pe mine la interogatoriu?

- Doar am întrebat. îi zic

- Și de ce ți-aș spune? Nu ești de încredere. Dacă stau acum sa ma gândesc niciodată n-ai fost. Îmi spuneai doar ce îti convenea ție și atât. Încrederea mea pentru tine s-a dus, ai înțeles? Așa că nu mă mai întreba nimic pentru ca nu-ți voi răspunde. De ce trebuie sa mă interoghezi cât timp nu mai suntem prietene? Ne-am distanțat încă de când a apărut afurisitul ăla de Kewin. Ah.. sau faci așa pentru că a murit tactu și trebuie sa te răzbuni pe mine?

- Auzi mă? o iau eu de gulerul bluzei. Tu nu-ți vei permite să vorbești așa de tata. Te dai mare divă pentru că? Pentru că îți cumpără Colin genți scumpe? Asta e cauza? Te-ai ajuns acum, hă? Dar când veneai la mine și eram doar noi două? Când dormeai la mine? Când ți-am făcut cunoștință cu, Colin? Ai uitat când erai singura tipa introvertită din clasa a 9a și nimeni nu vorbea cu tine. Faptele mele nu se mai văd, nu? Nu uita de unde ai plecat, ca s-ar putea să cazi atât de repede cum ai urcat. Ține minte vorbele mele.

I-am lăsat gulerul și am plecat. Când a zis de tata mi-am ieșit din fire. N-am vrut să am ieșiri violente cu ea pentru că încă o iubesc ca prietena, dar ea se pare că a uitat de unde a plecat.

Deodată apare dirigu în fața mea.

- Walker, să știi că am rezolvat cu absențele acumulate pe parcursul saptămânilor în care ai lipsit. Colegii mei, profesorii tăi, au fost indulgenți și au înțeles situația ta. Nu au vrut să-ți îngreuneze situația și mai mult. îmi spune el, zâmbind ușor la final.

- Mulțumesc. îi răspund.

- Sa te concentrezi mai mult pe învățat acum. Hai, du-te la ore.

- La revedere.

Am expirat ușurată. Nu îmi scade nota la purtare. Se pare că nu e așa rău dirigintele precum a crezut.

La finalul orelor am mers acasă la Kewin. Trebuia să mă antrenez și nu aveam chef să mai trec pe acasă. Mi-am luat hainele în geanta de școală.

- Ce faci, frumusețe? mă întreabă deschizând ușa.

- Prost. Am o grămadă de nervi.

- Ce s-a întâmplat? mă întreabă așezându-se pe canapea.

- Cleo. Asta s-a întâmplat. A devenit și mai irascibilă decât înainte. I-am pus o simplă întrebare si a început să zică de tata. Nu o mai recunosc.

- Nu-ți mai bate capul cu persoana asta. Când o va părăsi Colin, se va întoarce la tine, iar tu îi vei întoarce spatele exact cum a făcut ea. îmi spune luându-mă de mână. Oricum o ai pe Thysia.

- Ai dreptate. îl aprob.

- Mereu am, iubire. îmi zâmbește el.

Din nou n-am putut răspunde. Îmi place când o zice el. Deocamdată mă rezum la a îl asculta pe el. Vocea i se încălzește când îmi spune "iubire" sau "te iubesc" și o ador. Îi simt nevinovăția în voce. Îl ador.