Inspir-expir, inspir-expir, mă uit la cer, apoi la luna plină care seamănă cu alunița gigantică a vreunui uriaș. Inima îmi bubuie așa de tare încât simt că-și va face loc afară din piept. Încerc să mă liniștesc. În minte mi se duce o bătălie încercând să înțeleg cum de am scăpat? De obicei gardienii te arestează și te duc la secție. Acolo te supun unui interogatoriu și te întreabă ce cauți afară, după semnezi pentru a-ți tăia rația de mâncare o săptămână și ești liber să pleci de unde ai venit.
Am rația, dar nu și pachetul cu plante al Katiei. Deja îi văd chipul întristându-se, ochii ei mari curgând lacrimi. Brusc simt o dorință de a mă bate singură. Încerc să mă ridic de pe jos, dar pământul pare că vrea să-mi fugă de sub picioare. Mă sprijin de zid ca să nu cad. Expir și cu pași înceți pornesc spre casă.
Sigur e trecut de ora 1, la fereastra noastră pâlpâie o lumină și îi văd silueta Katiei citind dintr-o carte. Ori nu are somn ori a așteptat să mă întorc.
Intru înăuntru și imediat două mâini mă înconjoară ca într-o îmbrățișare umpic cam strânsă pentru coastele mele.
-Ce bine că te-ai întors! Mi-am făcut mii de griji crezând că te-au prins gardienii.
Nu îi răspund, o îmbrățișez și o pup pe cap. Îi privesc șuvițele buclate cum i se fac valuri de-a lungul spatelui. Mereu mi-am dorit să am părul ei șaten deschis. Seamănă cu al tatei, chiar și ochii albastrii îi are la el. Eu am primit ochii căprui și părul drept și castaniu ai mamei.
-Unde este pachetul? mă întreabă rotindu-și privirea prin jur.
Cuvintele ei mă rup din transă și încerc să găsesc o minciună.
-Nu era nimeni lângă taverna lui Iann.
-Off! îmi dă drumul și se îndreaptă spre masa unde citea. Strânge cărțile pe care le are înșirate pe masă.
-Ce...
-Poftim? Mă întreabă în timp ce își ridică privirea spre mine.
-Ce fel de plante aveai în pachet?
- Nu erau importante, niște Mentha longifolia, Syzygium aromaticum și
propolis, zice ridicând din umeri.
- Aroma... ce?
- Aromaticum, zice râzând, adică cuișoare și mai era niște mentă.
Încuviințez din cap și mă duc în camera alăturată. Iau pe mine pijamaua și mă așez în pat. Katia vine și se așează în pat lângă mine. Sting lampa și mă întorc cu spatele la ea.
- Îmi pare rău că te-am trimis degeaba! auzindu-se un tremur din vocea ei.
-Nu-i nimic, pitic!
-Te iubesc, Esther!
Îi simt mâna caldă cum mă ia în brațe și adorm instant.
***
Am deschis ochii imediat cum a sunat alarma. Pentru o secundă am crezut că s-a trezit și ea, dar s-a întors cu fața la zid. Chiar dacă am dormit mai puțin de 5 ore asta nu mă împiedică să-i fac rost Katiei de plante. Astăzi este ziua mea liberă și am de gând să profit de acest lucru.
Fac pași mici până ies din cameră. Iau rucsacul cel vechi cu care mergeam la școală, îmi pun o sticlă cu apă, o bucată de pâine întărită și niște bani. Briceagul tatei îl pun în buzunarul din dreapta ca să-l am aproape în caz de pericole. Pe masa din bucătărie îi las un bilet, "Să nu lași străini înăuntru și să ai grijă de tine! Te iubesc, Esther."
Plantele Katiei sigur nu se găsesc la drogheria din oraș deoarece s-ar fi dus singură și pe timpul zilei să si le cumpere.
O să mă duc în satul de negustori de peste deal să i le cumpăr. Acolo găsești mereu tot ceea ce ai nevoie.
Nu mă duc des acolo pentru că singurul mod de a ajunge acolo e să iei drezina sau să mergi pe jos 10 kilometri.
Privesc șinele de tren,iar aerul rece al dimineții se face simțit chiar dacă e vară.
