Forgotten // Harry Styles

4. All the roads you took came back to me

[Înainte de a incepe capitolul 4, v-as ruga să răspundeți la următoarea întrebare:
"Daca m-as opri definitiv din a scrie fan ficition-uri și as incepe sa scriu cărți adevărate, m-ați susține in continuare?"]

Harry

"So I wonder where were you?
When all the roads you took came back to me
So I'm following the map that leads to you "
    
                                      -Maroon 5

"Skyler e bine?Unde e?Ce s-a întâmplat? Plânge?"

-Nu mai țipa la mine si, da, este bine. Am spus exasperat de sumedenia de întrebări pe care Niall mi le adresa. Am aruncat o scurtă privire către ea, relaxându-mă cand am văzut-o cum doarme fara niciun fel de problemă.

Harry, nu te mai holba la ea!

N-am vazut-o de câțiva ani, iar subconștientul meu îmi spune să-mi întorc privirea?!

Nu astăzi, frate, nu astăzi!

- Harry? A mormăit ea, ținându-si  mâna pe cap, încercând să se ridice în șezut.M-am repezit langa ea, oprind-o, corpul ei lăsându-și toată greutatea pe mine.Am înconjurat-o cu brațele mele, încercând să-i transmit ca sunt lângă ea de aceasta dată. Brusc, ziua cea mai neagra din viața a început să mi se redea în minte.

Alergam pe holurile spitalului, pe care-l părăsisem cu doua zile înainte. Eram nespus de fericit, primisem doi de "da" și urmam să ajung în etapa următoare a concursului "X Factor".

-Sky? Am spus eu încet, închizând ușa de la salonul ei, în timp ce o căutam cu privirea.

Dar nu era nimeni în salon.

-Skyler? Skyler, unde ești? Căutam din ce in ce mai disperat să-i aud glasul, dar acesta nu se auzea de nicăieri. Dintr-odata în fața mea a apărut Gemma, care m-a îmbrățișat, sub privirea mea confuză. Nu înțelegeam ce se petrece, nu puteam înțelege unde este iubita mea, pe care o vizitasem cu o zi înainte de audiții.

- S-a trezit... mi-a spus intr-un final Gemma, așa ca eram pregătit s-o întreb ce au spus doctorii, dacă este bine.

- Este exact cum au crezut medicii... a spus, izbucnind în lacrimi, iar eu m-am prăbușit pe scaunul din spatele meu, negând tot ce s-a întâmplat .

- Minți! Ea este aici! Ea nu a plecat! M-am răstit la sora mea, dar ea încerca sa-mi zâmbească, in timp ce eu aveam o criză.

- Are nevoie de un nou început, Harry!

- Spune-mi unde este, Gem! Te rog, spune-mi! Am implorat-o eu, dar aceasta a părăsit salonul, lăsându-ma doar cu amintire că am iubit o fata brunetă cu ochii ciocolatii.

Am simțit o mână ferma, zguduindu-ma din momentul meu de visare "cu ochii deschiși".

-Te simți bine?

Era Niall privindu-mă îngrijorat. Mi-am trecut mâna prin par și am încercat să-mi revin în cel mai scurt timp posibil.L-am lăsat să intre, apoi a început să se holbeze la mine într-un mod ciudat.

- Ahm, de acum pot să am și eu grijă, asa ca pot sa pleci?!

- Pai, nu știu, Niall, poate nu te-ai gândit că asta e camera mea?!

- Cat de prost să fii s-o aduci în camera ta?!

-Și cu ce cheie aș fi deschis ușa de la camera ei, hm?!

- Și cum naiba o ducem înapoi la ea?!

-Băieți? Amândoi ne-am întors privirea, văzând-o pe Skyler cum se scoală din pat și vine spre noi, în timp ce se balansa ușor amețită.

-Eu plec, mulțumesc de serviciile de îngrijire pe perioada de ebrietate, a spus ea, apoi ne-a întors spatele, plecând. Am fugit după ea, pana ce ajunsesem amândoi pe holul hotelului, privindu-ne in ochii.

-De ce te comporți așa cu mine? Am întrebat, iar ea m-a privit sincer, încercând să nu plângă.

- Pentru că ești un nenorocit, Harry! Știai foarte bine cat de mult am suferit, iar tu pur și simplu mi-ai aruncat o invitație în nas! A zis răspicat, iar nervii mei erau întinși la maxim.

-Aha, ai suferit, nu?! Dar eu cum crezi că m-am simțit cand am aflat că ai plecat?! Cum crezi?! Am țipat eu, iar lacrimiile ei curgeau pe ubrajii mai repede decat orice curs al unui pârâu.

-Am plecat pentru că nu-mi aduceam aminte de tine, a spus ea plângând și cu glasul slăbit, apoi mi-a trântit ușa de la camera ei in nas.

Ce naiba a vrut să însemne asta?!

M-am dat câțiva pasi înapoi, incercând sa-mi pun ordine în gânduri, cand o mână familiară m-a înconjurat.

- Ai auzit, nu? Am întrebat-o pe mama, iar ea doar zâmbea, de parcă tot ce se întâmplase era un motiv de fericire.

- Ce bine ca i-am pus numele pe lista de invitați, a chicotit ea, amândoi privind spre ușa de la camera lui Skyler.

-Ai facut ce?! Mama, nu suntem intr-unul dintre serialele alea indiene-turcești la care te uiți! Asta e realitatea! M-am răstit eu, iar ea a ras si mai tare.

- Fiecare are nevoie de puțin dramă!

-Pff, acum îi plac și citatele, am pufnit eu, plecând spre camera mea.

Cam asta a fost si capitolul 4, dragii mei! In primul rand vreau sa va multumesc pentru tot ce ati facut pentru cartea asta, transformand-o intr-una cu 1,2k citiri. Sunteti nemaipomemiti! A fost un cadou de mos extraordinar!
In al doilea rand, ca de obicei v-as ruga sa lasati o scurta impresie, doar ca sa stiu ce v-a placut si ce nu v-a placut ♡ si poate raspundeti si la imtrebarea de la inceput! Multumesc si sarbatori fericite♡