Forgotten // Harry Styles

6. You are the light and I will follow

Charlotte

"You are the light and I will follow
You let me lose my shadow"

- Charli XCX

Mă taram la propriu în căutarea lui Harry. Aveam nevoie de el, acum când deabia îmi simt capul de durere . Urăsc sa fiu mahmura! Mă mir cum am reușit să-l găsesc la cât de amețită sunt.

-Unde ai fost?! Te-am căutat prin tot hotelul... , am spus, prinzându-l de mână și trăgându-l in cealaltă parte, dar privirea îi rămăsese ațintita pe clanță usii din fața lui.

-Harry...? Te simți bine? L-am întrebat, dar nu mi-a răspuns. A plecat de lângă mine fără să mă privească. Nu puteam descrie în cuvinte durerea din sufletul meu. Era de parcă cineva mi-ar înfige un cuțit în inimă.

L-am urmărit până cand am ajuns în camera noastră.

-Cu ce ți-am greșit?! Am țipat eu la el, încercând să scap de toată durerea acumulată.

-Nu am chef acum, Charlotte!

Și cuțitul a fost înfipt din nou ....

Toată durerea mea s-a canalizat în furie, transformându-ma intr-o bombă cu ceas.

Și am explodat!

-Cu ce ți-am greșit?! Ți-am fost fidela...te iubesc necondiționat, dar tu nu faci nimic pentru mine! Am strigat, aruncând pe jos orice fotografie înrămata...orice lucru care-mi sărea in cale. Lovind și dărâmand amintiri, neatenția mea m-a costat, leșinand inconștienta. Al naibii raft!

Mă simțeam ca într-unul din filmele acelea ciudate în care fata leșină, iar mintea ei începe să rememoreze evenimente. Si chiar așa era! Eram in cafeneaua in care l-am cunoscut pe Harry. Un local mic și îngust într-un cartier liniștit al Londrei. Eram eu și vechea mea tunsoare cu breton, cumpărându-şi o cafea fără cofeină și cu lapte. Tipic eu. Harry scria în caietul lui, atras de vraja compunerii unui cântec. Iar conform povestii, eu voi da din secunda în secundă cafeaua pe versurile lui Harry. N-am apucat să termin povestea, ca lumina ce pătrundea prin perdea mi-a venit de hac.

-Charlotte? Char, ești bine? L-am auzit pe Harry, care stătea în dreapta mea. Capul meu înghețase de la iceberg-ul pus pe el.

- Mda, am șoptit, ridicându-ma în șezut și dandu-mi jos de pe cap cauza care a scufundat Titanicul.

- Imi pare rău, mi-a spus, înconjurându-mi spatele cu brațele sale si lăsându-si capul pe umărul meu .

- Mai știi când am turnat cafeaua pe caietul tau cu versuri? L-am întrebat, scoțând un chicot la final.

-Oh, da! Am fost foarte furios, apoi ți-am aflat numele. Am vorbit cu băieții și am rescris cântecul, transformându-l într-unul despre tine. Apoi mai ții minte ce am făcut? A întrebat, sărutându-mi obrazul.

-Mi l-ai cântat sub forma unei serenade sub balconul camerei mele, i-am răspuns, sărutându-l.

-Nunta e mâine! Crezi ca ești pregătită? A întrerupt el sărutul, iar eu i-am răspuns printr-un alt sărut. O s-o iau ca pe un da, a adăugat el.

Skyler ( Știu ca este de prost-gust să pui doua perspective, dar nu m-am putut abține)

-Ai rezolvat cu rochia? M-a întrebat Gemma agitată.

-Da, este pusă pe manechin în garderoba, doar că....

Brusc, țipatul pițigăiat al lui Charlotte a umplut tot lobby-ul hotelului, iar eu mi-am dat o palma peste față.

-Doar că...nu i-am știut masurile din zona abdomenului, așa că le-am înlocuit cu cele ale lui Barbara Palvin...

-Suntem moarte, a concluzionat Blair, apoi toate am ieșit din cameră, dând peste Charlotte plângând.

- Asta este un coșmar!!! Nu-mi vine rochia! A țipat la una dintre domnișoarele de onoare, iar acestea nu-si explicau de ce.

-Vom anula nunta! A spus aceasta, ștergându-si lacrimile și întinzând și mai mult rimelul.

-Ce? Am spus eu și inca cineva...Harry, care tocmai venea să vadă cauza zgomotului.

Nu m-am putut abține să nu va mulțumesc printr-un capitol surpriză pentru că #Forgotten a ajuns pe locul 30 la fan fiction-uri. OMG! Am țipat de fericire ♡ Chiar daca simt că va dezamăgesc deoarece povestea nu mai are pic de acțiune...pff :( tot vreau să știu ce părere aveți despre Charlotte, acum ca ați citit și din perspectiva ei .