Casa familiei TabriceCeleste, mama lui Ellis, împăturea și punea într-o valiză haine și lucruri folositoare vieții de zi-cu-zi încă de la 5 dimineața, în timp ce soțul acesteia, Cirrus, avea privirea fixată pe geamul cu vedere la palat și bătea nervos din picior.
— Cirrus, du-te și caut-o, nu mai putem sta așa! Au trecut două zile de când nu a mai dat pe acasă, iar mâine e Ceremonia Harurilor! mama fetei aruncă niște haine grămadă în valiză, săturându-se să le mai împăturească frumos.
— Sunt sigur că în câteva ore va veni acasă, liniștește-te, încearcă să o calmeze soțul acesteia, dar urma de îndoială din voce îl dădea de gol.
Amândoi știau că fiica lor nu a fost de acord cu participarea la cursurile școlii de zâne și știau că a făcut tot posibilul să pice probele. Totuși, Cirrus nu a fost surprins când a aflat că le-a trecut. Își cunoaște fata și știe ce fel de puteri sunt ascunse în ea, că Ellis, din toată familia Tabrice, era singura vrednică de a-și dezlega harul.
— Stai calmă, draga mea, o să trimit un vechi prieten să-i facă o vizită, nu îi spune soției sale cine e acel prieten, fapt care o face să se îngrijoreze puțin.
******************
— Acum înțelegi de ce nu vreau la școala aia nenorocită? Nu sunt o cârpă, Jungkook! Ellis lovește cu pumnul în una din țiglele de pe acoperișul pe care se află, spărgând-o în zeci de bucățele.
Băiatul care îi ține companie fluieră surprins când vede ce-a făcut din țigla aia, încă un pumn și o transformă în praf.
— Uite de asta ar trebui să mergi, spune acesta și arată cu bărbia spre pumnul fetei. Eu mă antrenez zilnic și nu reușesc să fac nici 5% din ce poți tu, tu care n-ai făcut un antrenament în viața ta. Puterile tale sunt uimitoare, Ellis, trebuie să profiți de ele! În plus, sunt sigur că vei avea niște aripi frumoase.
A lovit-o fix în punctul sensibil și el știa asta. De când era mică, Ellis și-a dorit o pereche de aripi. I se părea nedrept să fie numită zână și să nu aibă niște amărâte de aripi.
— Oricum, nu vei fi singură în asta, mă ai pe mine! Mergem mâine dimineață împreună la Ceremonie și după petrecem tot împreună patru ani de pregătire la școala de zâne, încearcă să o ia de umeri, dar aceasta îi dă un cot în coaste, făcându-l să-și pună ambele mâini în jurul trunchiului său în semn de apărare.
Când Ellis voia să-i dea o replică usturătoare, spunându-i că nu ar putea să-l suporte atât timp, își închise gura instant și căscă ochii de uimire. Nici măcar nu mai respira, iar Jungkook îi urmează exemplul. Prin fața lor a trecut ceva care s-a mișcat cu o viteză atât de mare încât ochii celor doi tineri n-au putut să-l zărească, dar acel ceva a lăsat în urma sa niște scântei argintii, iar amândoi știau de la ce vin cele scântei.
— Jungkook, o zână cu harul dezlegat tocmai a trecut pe lângă noi, încearcă să spună fata în șoaptă, deși nu știe dacă ea chiar a rostit cuvintele sau le-a spus doar în mintea ei.
— Și încă ce mai zână, o zână regală, cuvintele astea nu-i aparțineau lui Jungkook, veneau fix din spatele lor.
Cei doi și-au întors capul în sincron, uitându-se uimiți la bătrâna care stătea la câțiva centimetri deasupra acoperișului. Fata crede că femeia în vârstă nici nu și-a dat seama că plutește; deci așa arată o zână adevărată. Este prima dată pentru amândoi când întâlnesc pe cineva cu puteri la cote maxime. De obicei, zânele cu harul dezlegat stau fie în palatul regelui, fie în Taginia unde este și școala pentru acestea, la circa o sută de kilometri depărtare de ținutul Phigen, pentru ca puterile și cursurile lor să nu deranjeze celelalte creaturi magice.
CITEȘTI
Două Aripi | Jungkook
FanfictionÎn lumea misterioasă unde harurile zânelor erau puse sub un blestem de sute de ani, neputând fi folosite, doar zânele vrednice să-și slujească ținutul și conducătorii acestuia aveau acces la puterea lor. Ellis Tabrice este o hoață, cea mai rapidă și...