În lumea misterioasă unde harurile zânelor erau puse sub un blestem de sute de ani, neputând fi folosite, doar zânele vrednice să-și slujească ținutul și conducătorii acestuia aveau acces la puterea lor.
Ellis Tabrice este o hoață, cea mai rapidă și...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ceremonia Harurilor
– Invităm pe scenă la dezlegare pe Jungkook Jeon.
Într-un final i-a sosit și momentul lui Jungkook să-și primească aripile. Ellis, în spatele sălii, își împreunează mâinile la piept și se roagă în gând ca prietenul ei să fie cea mai puternică zână pe care ținutul Phigen a avut-o vreodată. El merita să fie o zână elementară, nu ea. Jungkook se antrena ore întregi zilnic, pe când ea tot ce știa să facă e să își bage mâinile murdare în buzunarele oamenilor.
Plutind prin aer, auzind doar descântecul celor doi fii de rege, băiatul simte că rămâne fără aer. Simte cum toată pielea începe să-i ardă, simțea chiar și mirosul de ars. "Așa a simțit fiecare zână de până acum?" Durerea i-a ajuns până în vârful capului, în fața ochilor a început să vadă numai rosu, voia să-și trosnească fiecare dinte de furie. O furie pe care nu știa de unde apăruse. Zână de foc. Asta avea să fie băiatul. Cine, cu excepția lor, ar putea poseda o asemenea furie? Când toată durerea încetă, acesta cade pe podeaua scenei, fiind tot transpirat abia știind să respire.
Băiatul își întoarce capul pentru a-și vedea minunatele aripi, dar tot ce vede este camașa lui plină de transpirație.
– Jungkook Jeon, zână Vânător; zână născuta din întuneric și coșmaruri. Ești dezlegat de blestem.
"Nu, nu, asta nu poate fi posibil! Îmi vreau aripile mele!"
Dar cuvintele astea nu au rămas decât în capul lui. Nu avea forța necesară să mai poată vorbi. Era disperat. Atâția ani de antrenament, atâtea vise și speranțe... Pentru ce? Să afle că este o zână păgână, că nu va putea să-și apere tărâmul, ci îl va distruge. Atâția ani pierduți degeaba, atâtea oase rupte și nopți nedormite... Furia care a început să-i otrăvească sufletul îi șoptea acum cu un glas ascuțit precum o sabie că el e cel mai bun, că poate să facă rost de aripi și singur, iar Jungkook o crezu. Se îndrăgostise de senzația euforică pe care ura și furia i-o dau.
Șușotelile s-au amplificat în sală, iar regele și cele două directoare au coborât pe scenă, panicați de aceasta situație nouă. Dar pentru zâna Vânător ei nu mai contau. Celelalte zâne care se uitau la el cu frica nu mai contau nici ele. Își simțea harul, simțea cum în adâncul său voia să taie aripile fiecărei zâne care se holba cu nerușinare la el, să vadă și ele cum e să aștepți atâția ani după o pereche de aripi nenorocite, ca într-un final, un amărât de destin să dea cu piciorul în toate visele tale. O pătură de întuneric rece care ascundea în el coșmaruri și demoni mâncători de suflete se așterne peste ochii băiatului, cuprinzându-i mintea, dar și sufletul. Întunericul ăsta nu se compară cu cel al nopților calme și înstelate, acesta era un întuneric rece care râde de neputința și slăbiciunile tale. Avea nevoie de o rază de lumină, una care să-i ofere puțina căldură. Și o găsi. Uitându-se la el panicată cu fața pătată de lacrimi, șoptindu-i neîncetat numele, Ellis era o flacără care îl putea încălzi și lumina ca soarele .
