Sânge cu gust de război

I. Atingeri de gheață

          Stătea întinsă pe spate, scufundată într-un cerc de țărână, așteptând ca licărirea stelelor să piară sub asaltul norilor sângerii. Cizmele din oțel îi erau brăzdate de atingerea blândă a ierbii, care dansa un vals lent, fiind condusă de o pală de vânt rece. Lumina slabă a lunii, ce era înconjurată de nori plumburii, îi mângâia chipul, al cărui trăsături erau slab conturate.

          Singurele sunete pe care le auzea erau cântecul suav al unei privighetori, ce o ademenea într-un cântac mortuar fără sfârșit — și ecoul creat de respirația ei. Vinovăția îi curgea prin vene. Gândurile sale continuau să înflorească. Simțea că sub ea stau zeci de cadavre, formând o grămadă imensă de osături, pe care acum stătea Cassie.

Acestea îi străpungeau cămașa albă și corsetul stacojiul din piele de bivol. Îi îmboldeau brațele și penetrau materialul dur al pantalonilor săi maro, găurindu-i pielea picioarelor și a mâinilor. Înțepăturile se transformară în atingeri reci, corpul fiindu-i brăzdat acum de fiori de gheață. Fiecare atingere îi dădea impresia că se dezmembra, trupul îi ardea sufocat, iar respirația ei se preschimbă într-un strigăt interior de ajutor.

          A deschis ochii. Atingerile au dispărut. La fel făcuse și ochiul cenușiu de pe cer, împreună cu sclipirile lui, fiind înlocuit de niște nori purpurii, ce se adunau în teancuri de sârmă ghimpată. Norii înaintau, iar globul auriu începu să-și facă spectaculoasa intrare.

          Cassie se ridică istovită în șezut, simțind că fiecare os din corpul ei se destrăma, provocându-i niște dureri de neimaginat. Aruncă o privire în jur, încercând să înțeleagă unde se afla. A recunoscut copacul de caise sub care erau îngropate cadavrele celor uciși de ea. A ajuns din nou să adoarmă în acel loc care îi mirosea excesiv a moarte. Nu era un loc pe care îl prefera, era locul în care venea să-și ispăși  vina față de sufletele nevinovate, pe care le-a aderat la o viață într-un abis infinit de chinuri.

Aici este locul în care a vărsat o grămadă de lacrimi pentru fiecare trup, era destul să închidă ochii pentru câteva secunde, iar când îi deschidea la picioarele ei zăcea încă un cadavru. Plângea pentru că familiile lor probabilii îi căutau cu disperare, însă ea le bloca calea spre adevăr.

          Cântecul dulce al privighetorii fu înlocuit de tropăitul unor cai și de niște voci bărbătești dure, ce răsunau din zare. Tânăra se ridică în picioare, încercând să-și țină echilibrul, tot corpul îi era amorțit din cauza că dormise pe un pământ rece și dur. Își scutură hainele de praf și începu să meargă spre nicăieri. Trebuia să se întoarcă acasă, fratele ei își făcea griji, știa la sigur de asta. Însă nu voia să se gândească la asta, ci la momentul care a făcut-o pe Cassie să devină astfel.

          Momentul care a aruncat-o pe fata cu părul alb din viața ei decentă, atunci când avea tenul asemănător cu cel a păsușulor de porțelan, când purta rochii cu falduri și se comporta ca o prințesă de la palatul regal, toate aceste lucruri au dispărut. Să fi fost momentul în care tatăl ei s-a aruncat în ghiarele morții doar pentru a-și salva familia, însă mama ei a preferat să-și lase copiii singuri și să își taie împreună firul vieții doar pentru a scăpa de războiul ce avea să urmeze cu Răzvrătiții. Ambii erau niște lași. Au refuzat să privească ucigătoarea realitate în ochi, preferând să-și părăsească copiii cărora li s-au dedicat trup și suflet pentru ai crește.

          S-a oprit și a tras o gură de aer. Aerul mirosea a viață. Cassie însă simțea cum moartea îi respira în ceafă. Încercă să o ignore și păși cu lene înainte, putu să audă în apropiere surâsul mut al unui izvor.

          Avea nevoie să-și spele fața, pătată de pete maronii, și palmele, cândva de culoarea trandafirului, acum cenușii, iar acea murdărie a ajuns și pe coada sabiei sale din bronz. Credea că atunci când apă o să-i atingă pielea albă ca laptele, toată vina ce era pusă pe ea avea să fie spălată, tot sângele cu care mâinile îi fuseseră stropite avea să se dizolve în apa pură a izvorului.