Simteam tremuratul telefonului care suna pe lemnul alb al noptierei de langa capul meu. Imi ridic capul ciufulit, dandu-mi parul din fata si pun mana pe telefon. Il indrept inspre chipul meu si privesc cu ochii intredeschisi ecranul luminous si privesc ora. Era 4:30, iar avionul decola la 7, ceea ce inseamna doar o jumatate de ora pentru a ma spala, imbraca, manca, pentru a-mi verifica bagajul si, in final, pentru a pleca spre aeroport. Am sarit in picoare cautandu-mi inca adormita papucii cu blanita gri si am fugit inrpe baie. Trantesc usa de peretele baii si imi scotocesc prin portfardul pregatit pentru calatorie si scot periuta de dinti. Dau drumul la apa si incep sa ma spal rapid pe dinti, terminand intr-un timp record. Ma simteam ca un puc de hochei fugind intre camera pentru a-mi alege haine pentru avion si baie incercand sa ma aranjez pentru a pleca. Imi scot primul tricou pe care il vad si il desfac sa ma uit rapid la el. Caut prin dulap blugii mei albastri si ma imbrac in drumul meu spre baie. Imi inchid portfardul si mi-l azvarl in bagaj si imping trollerul pana in fata usii, in capul scarilor. Stiind ca parintii mei ma asteapta jos, strig din capul scarilor:
"TATAA! CHEAMA UN TAXI"si el imi raspunde printr-un oftat lung.
Imi car trollerul urias pe scari si il proptesc langa dulapul din holul de la intrarea casei. Deschid o usa a dulapului in cautare de o geanta pe care sa o port pe avion, auzind in fundal sunetul cantarului de mana pe care tata il folosea sa vada daca trollerul se incadra in limitele de greutate.
"Ai cu 3 kilograme mai mult"spuse tata deloc surprins.
"Off..."ii raspund eu oftand si sprintand inspre garaj de unde am luat un mic troller bej in care am pus tot ce intra din bagajul mare.
"Cantareste-le acum"ii spun eu punandu-i-le in fata si umpland o geanta bleu de silicon cu telefonul si castile.
"Sunt bine acum."ma informeaza tata si se aude un mic bling din buzunarul sau din spate si isi scoate telefonul."Taxiul tau ajunge in 5 minute".
"Multummesc tata!"si ma apropii de el si il las sa ma pupe pe frunte.
Ma indrept inspre scaunul pe care statea mama si o imbraatisez.
"Sa va distrati, puisori!"imi spune mama zambind discret."Ai luat toate actele?"
"Da!"ii raspund si scot plicul de plastic in care era pus biletul lung alb de avion si pasaportul visiniu cu inscriptie aurie, aratandu-i-le.
Vad o masina galbena si ma indrept inspre usa, deschizand-o si le strig pentru ultima data in rumatoarele doua saptamani:
"Paaa!"si inchid usa in urma mea.
Incep sa cobor scarile de piatra cu cele doua trollere in mana si asteptam ca sfoerul sa observe chinul meu, dar el doar privea in telefonul lui, scrumand tigara sa pe geamul deschis. Ajung in dreptul portbagajului si il deschid trantind tollerele. Deschid usa si ma asez pe bancheta din spate cu o atitudine imbufnata, dandu-mi o suvita de par dupa ureche.
"Comanda pentru Marius Sere?"intreaba soferul privind in oglinda retrovizoare.
"Da."ii spun intalnindu-i privirea in oglinda si el porneste masina.
Ma uitam cum cifele minutelor se schimba rapid ajungand incet, incet la 5:30, limitand sansele mele de a ajunge la timp pentru zborul meu. Ma fataiam de pe un picior pe altul, batand cu degetul pe portiere masinii asteptand sa nu mai vad aglomeratia de masini care statea in calea vacantei mele. Vedeam cum primesc valuri de mesaje de la Eli si stresul meu crestea. Intr-un final, intram pe autostrada, pe drumul catre aeroport. Cand ajungem in fata aeroportului ii intind o bancnota de 50 de lei, desi cursa costa doar 29 de lei, strigand in timp ce imi scoteam bagajele "pastrati restul! O zi buna!" si incep sa alerg zguduindu-mi trollerele pe caramida. Ajung la primul ghiseu al agentiei de zbor si intind pasaportul, punand deja bagajul cel mare pe banda.
"Buna ziua!"im zambeste calma angajata, eu uitandu-me insistent la ceasul meu care nu voia sa ramana pe loc.
"Buna ziua!"ii raspund schitand un zambet fortat si rezemandu-ma de tejghea.
"Puteti pleca si imi intinde inapoi pasaportul. Sa aveti un zbor placut!"
"Multumesc!"imi ridic manerul trollerului mic si incep sa merg in pas alergator spre poarta de imbarcare.
Trec de Securitate, trec de aglomeratia de lume care face cumparaturi si ajung in dreptul restaurantelor, cand imi mai scot inca o data biletul si ma uit dupa poarta buna. Caut si il vad pe Eli cu fata la un geam indepartat, semn ca inca nu era prea tarziu. Il strig, dar regret imediat simtind cum toata lumea se intoarce catre mine si incep sa fug zambind, suprasolicitandu-mi micul bagaj.
CITEȘTI
Zi de zi
Teen Fiction"Poate o fi de vina banca, poate o fi de vina soarele, poate o fi vina de multimea de fete ce se perinda prin fata mea prin magazine, dar imi reamintesc de ea, de rasul ei molipsitor, de incurajarile ei...de ea. Nicio alta experienta nu poate inlocu...
