„Nu pleca niciodată în vacanțe cu persoane pe care nu le iubești."
-Ernest Hemingwai
8 septembrie 1914
ANGLIA
E atat de greu de crezut cum viata cuiva se poate schimba in doar cateva luni.
Cand eram mica visam sa devin scriitoare,asta până când mama mi a spus că voi muri de foame astfel.
Mi am dorit să stiu sa dansez,ba chiar am crezut ca pot,până când sora mea Margareth mi a dovedit ca nu stiu si ca am doua picioare stângi.
Voiam să văd mai mult decât Europa,sa ajung in America,voiam să văd Africa.
Ba chiar mi am continuat si studiile in Franta cand eram cât pe ce să renunț din cauza bolii de care suferea mama.
În anul în care m am intors acasa mama a murit și ne a lăsat singure cu tata si o mătușa nu prea simpatică,dar am trecut peste toate.Margareth preda lecții de pian fetelor din familiile bune ale Londrei,câștigă foarte bine dar încă nu s a mutat de acasa,tatăl nostru nu i a permis având în vedere că era suficient loc în casă si nu o duceam rau din punct de vedere financiar.Tata era general in armata engleză dar din cauza unor probleme de sanatate i a fost aprobată ieșirea la pensie anticipată însă inca era prezent la "masa de război",asa cum ii spuneau ei.Matusa noastra nu era cea mai agreabila persoana,era matusa din partea tatalui,sora sa mai exact.Agatha fusese casatorita de 3 ori si ramasese vaduva dupa fiecare casnicie ceea ce era de inteles,era o persoana extrem de dificila,avea o fiica de 18 ani,Allison,care frecventa cercurile orasului in compania diverselor personalitati.Sincer,nu am vazut niciodata o fata sa bea atata vodka intr o singura seara si inca sa poata merge...clar e de admirat.
Dar eu?
Emily,mezina familiei cu capul mereu in nori,am ajuns sa privesc cum lumea se năruie in jurul meu.Razboiul a început de câteva luni iar situația nu era de privit intr o manieră pozitivă,imi place sa cred ca am ajuns la 23 de ani fara sa fiu martoră la orori de teapa războiului...De cand a inceput toată această "lupta pentru putere în lume" m am simtit atat de neputincioasa,aflându ma închisă în această cusca numita "Londra",iar cand s au facut inscrieri pentru voluntariat pe front singurele replici pe care le am auzit au fost: AI INNEBUNIT?!
CE SA CAUTI TU ACOLO?!
ITI INTERZIC!
E PERICULOS!
NU!
NU!
NU!
Înțelegeam si fara scandal,apropo.Dar vreau mai mult de la viata mea,nu sa mi o decida altcineva de parca nu sunt capabila sa aleg.
-Astazi a venit tata foarte grabit. rupe tăcerea Margareth
-Hm?
-Voia sa ne reamintească de cina de diseară.
- Cum as putea sa uit de cina care anunta logodna mea.
Am uitat sa specific ca sunt logodita? Ups!
-Wiliam e un om bun,Emily.
William Brown era colonel in armata engleza,unicul fiu al lui Alastair Brown ministru al casei regale,ne cunosteam de ani buni intrucat familiile se vizitau des insa nu am fost apropiati niciodata,nu simteam nimic pentru el,nici macar admiratie sau respect.Pur si simplu nu reuseam,nu am avut niciun contact,nicio tangenta,imi era indiferent din toate punctele de vedere.Stiam ca ma iubea...sau cel putin asa afirma in scrisorile pe care mi le a trimis in ultimul timp si la care n am avut placerea sa i raspund.
- Nu am negat asta niciodata,Margareth,daca il consideri atat de "minunat" ti l dăruiesc cu plăcere.
-Prostuto! Este atat de îndrăgostit de tine.Si oricum inima mea e data.
CITEȘTI
P.S.: I Love You
Romance1914 Pe timp de război alianțele sunt schimbătoare iar taberele nesigure. Vremuri tulburi,grele,înșelătorii,spionaj,moarte pe front,moarte pe străzi,situația devenise critică pentru stabilitatea in tara... În această perioadă iubirea este un punct v...
