P.S.: I Love You

VI

Iubirea nu este un târg: te iubesc pentru că mă iubești. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc.
 – Liviu Rebreanu

***

M am tot gandit in ultimul timp la ziua aceea
cred ca si tu...
A fost ziua in care ingerul meu pazitor s a ivit de unde nici n as fi banuit
Ziua in care viata mea s a intors la 180 de grade
Am trait sa scriu aceasta scrisoare doar datorita tie...

***

 ***

Inmormantarea avu loc intr o zi ploioasa de octombrie cu un numar restrans de persoane.La sfarsitul acesteia ne am retras fara sa vorbim cu cineva cu toate ca William incercase sa ma opreasca sa discutam macar putin.Am preferat sa mi insotesc sora,matusa si verisoara acasa pentru a ne linisti sufletele tulburate.
Treceam absente pe langa oamenii care ne acaparau cu sincerele lor condoleante si incurajari,vorbe pe care le auzeam precum un ecou.
Zilele urmatoare si au pus amprenta asupra familiei mele.Speriata ca de acum situatia noastra financiara se va duce pe apa sambetei,matusa Agatha s a straduit din rasputeri sa si gaseasca un sot care o putea intretine si a reusit sa se marite cu un fost judecator din Manchester,verisoara Allison plecase la Paris chiar in seara de dupa inmormantare iar eu si Margareth.....

Am ramas singure in acea casa pustie care striga amintirea tatalui nostru.Era dureros.Nu stiam cum ne vom descurca,Margareth inca astepta un copil pe care nu era decisa daca il vrea sau nu iar situatia mea era de nedeslusit.Dupa aproape 3 saptamani de singuratate absoluta,inchise in casa am primit intr o zi o vizita neasteptata.

-Domnisoara Emily,jos este domnul colonel Brown.Va asteapta.  ma anunta Maggie pe cand eram in biblioteca 

Plecase pe front acum 2 saptamani dupa cum ma anuntase intr o scrisoare la care nu i am raspuns asa ca venirea sa brusca ma socase putin.Nu stiam ce trebuia sa i spun,fusese ultima persoana la care ma gandisem in ultimul timp.Armata rusa parasise capitala odata cu cea engleza si de atunci ziarele vuiau de stiri pe care nu le citeam,doar vedeam gazetele.

Am intrat in camera de zi cu pasi hotarati purtandu mi hainele negre care ma faceau mai palida decat eram de fapt.William statea cu fata spre fereastra intorcandu se numaidecat cand imi auzi intrarea si usa inchizandu se in urma mea.
Privirea sa deveni senina cand ma vazu insa eu ii urmaream miscarile cu o expresie neutra,lipsita de orice sentiment.

-William. incep eu pe un ton rece.Credeam ca esti in razboi.

-Emily,esti bine? Mi am facut foarte multe griji vazand ca nu mi raspunzi la scrisori...M am tot gandit la tine si la faptul ca nu...nu ai mai luat legatura cu nimeni.

-Imi cer scuze. tonul meu era indiferent

-Cum te simti? 

-Cred ca..bine.Incerc sa fiu bine,stii tu,pentru Margareth,pentru mine..

-Emily,nu ma trata asa..Stiu situatia voastra si vreau sa iei in considerare ajutorul meu. a zis venind mai aproape de mine.Nu te oblig sa ma iubesti,stiu ca nu o faci,dar vreau sa ti fiu alaturi iar tu nu ma lasi.