Capitolul 13

26 9 9
                                    

,,Sunt arogantă.Ştiu ce pot.Ştiu ce vreau.Ştiu ce am.Nu mă afectează nimic din ceea ce spun ceilalți despre mine.Am devenit aşa când am realizat că mulții dintre oamenii din jurul meu nu valorează nimic.E plin de fețe simpatice,cu un strat gros de fond de ten pe creier şi îmbâcsit în rujuri ieftine.E şi mai plin de impotenți cu un kilogram de gel în păr literalmente prea proşti ca să-i jignesc.Acum ceva timp credeam că toleranța este cheia şi că doar aşa pot deveni mai bună.Habar nu am de ce,cred că începusem să cred în zen şi alte lucruri.M-am vindecat rapid şi am început să construiesc bariere.Dacă nu ştiați prostia este molipsitoare,lipsa de bun simț este dăunătoare.Un om cu un creier mai  mare decât mediul pe economie mi-a spus:"Trebuie să le arăți oamenilor unde le este locul,astfel ți se urcă în cap."N-am atâtea degete la mână să le arăt,dar sunt suficient de puternică să exclud din viața mea anumite categorii de oamenii.Nu accept lecții de moralitate de la târfe,lecții de conduită de la mitocani şi lecții de onoare de la ipocriți.Nu accept să fiu criticată de femei care se vând pe bani,sau de bărbați întreținuți,personaje care nu sunt în stare să îşi scrie corect morfologic numele de familie.Îmi plac oamenii sinceri şi aştept să îi cunosc,restul sunt cantități neglijabile!"

           -Scuzați limbajul!-

Gânduri ||FINALIZATĂ||Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum