Gânduri ||FINALIZATĂ||

Capitolul 52

  Mi-aş dori ca,la un moment dat,să am curajul,tăria şi răbdarea de-ați spune personal cuvintele care urmează.

   Ştii ce-mi dau seama în clipa asta?Că mi-aş dori doar să-ți vorbesc,fără să ascult ce ai avea să-mi spui,dacă vei crede că e necesar să-ți exprimi şi versiunea ta de poveste.Aşa mi se pare că ai tot spus-o până acum,încât acum simt să vorbesc,iar tu să taci şi să m-asculți.

    Tată,îți scriu azi nu pentru că plec,ci pentru că simt că ai plecat ca ai plecat tu cu totul din sufletul meu.Azi te-am dat afară! Locul rămas în urma ta e o rană atât de mareşi de adâncă,încât doar timpul o va mai vindeca.
Complet? Niciodată!Am tot auzit că iertarea vindecă orice...voi vedea...o viață,două,cine ştie?

    Azi vreau să-ți spun că-n sufletul meu te-am condamnat pe viață la exil.
Nu pentru că aş fi vreun Dumnezeu care te-alungă din Rai,ci pentru că de azi sunt stăpâna vieții mele şi paznicul cel mai de preț al sufletului meu.Azi îți voi spune motivele şi-apoi mă voi elibera de tine,voi amputa partea aceea bolnavă din mine.
Azi mă simt liberă pentru eliberare,
pentru libertate! Azi mă nasc cu-adevărat şi sunt aici să mă privesc.
Priveşte-mă şi tu!

    Vreau să ştii cum te văd,vreau să ştii ce simt şi ce gândesc acum.Azi te vad ca pe călăul vieții mele.Azi simt că am pierdut atâta viațădin timpul meu pe pământ,simt că l-am pierdut în favoarea ta.Azi simt să te condamn pentru furt premeditat de viață.Viața mea ai fost mai mult tu decât eu.Eu?Cine sunt eu? Cine-am fost eu?Nimeni şi nimic,decât o prelungire a ta,o sabie-n mâna ta.Cu ea ai dus multe lupte,ai zdrobit femeile din jurul tău...cu un copil,o fată şi-apoi o femeie
ironia face că aş putea să-ți mulțumesc pentru că mi-ai aratat că o femeie este şi o forță.Povara cu care trăiesc este însă că ai folosit fiecare femeie din viața ta ca pe-un obiect:pe mine,pe soția ta şi pe mama ta.

    Ai fost perfectul conducător al vremurilor noastre: ,,Dezbină şi stăpâneşte!".Ai văzut în părinții tăi un exemplu,probabil:un tată bun şi deştept şi-o mamă rea şi...săracă cu duhul.Ai căutat să-ți perpetuezi modelul.Ți-ai căutat o femeie pe care ai considerat-o mai slabă ca tine şi când ai vazut că nu e,ai lovit-o,ai îngenuncheat-o şi-apoi ai îngrijit-o,să vadă ea în fiecare zi a aşa-zisei vieți cine e puternic şi cine e slab.La fiecare pericol de a se ridica la nivelul tău,ai aplicat aceeaşi metodă ca ea să rămână mică şi cuminte.

   Mai ştii când mi-ai spus,acum vreo zece ani,într-un Ajun că tu ai vrut-o pe mama de nevastă,şi ca să fii sigur că o vei avea,ai lăsat-o gravidă?
A fost un gest de supremă încredere să-mi împărtăşeşti planul tău şi,mai mult,să mă sfătuieşti să am grijă la rându-mi să nu pățesc la fel,că bărbatul dacă-şi pune în cap ca mă vrea,ştie ce să facă să mă aibe.Mai ții minte?
Doamne,cât de înspăimântător mi s-a părut atunci...şi cât de grotescmi se pare acum.

    Dacă bărbatul sădeşte viață-n tine,
tu,ca femeie,nu mai ai drept de viață şi de moarte asupra ta...el area! Mă cutremur şi mă revolt şi-acum! Ai ucis
viața femeii de lângă tine ca ea să nască pentru tine o altă viață: a mea! Cum sună:a mea.Nu,nu e a mea.N-a fost a mea deloc până acum.A fost a ta,prin mine.Am fost cea mai tăioasă sabie-a ta.Cu mine,ai ucis-o pe ea dintr-o mişcare.Cât trebuie să fi regretat femeia asta pierderea vieții ei şi cât trebuie să fi suferit pentru naştera vieții mele! Da,legile au dat bărbatului drept de viață şi de moarte asupra femeii-nu neapărat a lui-drept de Dumnezeu şi,dacă nu,macar de stăpân.

   Cu mine-n viață şi în mână-uneori de mână - ți-ai facut un drum.Copilul vrea una,copilul vrea alta,copilul vrea
la bunici (nu la mama ta),copilul mă iubeşte mai mult pe mine,copilul îi iubeşte mai mult pe părinții mei,copilul vrea la țară,copilul vrea la casă,copilul vrea la mare,copilul vrea cutare şi cutare.Bietul copil,n-a trăit viața lui sau copilăria lui,ca să ştie ce voia,a vrut ce-ai vrut tu să vrei.Ai coordonat totul,când n-a ieşit cum voiai,ai lovit şi-ai îngrijit.Copilul nu-şi iubea mama.De ce? Că mama e mai mult bolnavă,e rea,şi țipă,şi-are toane,
e mereu supărată şi plânge des.Mama e rea.Dar mama plângea de durerea vieții furate,de nedreptate.M-ai făcut micu ei călău... pe mine... copilul ei! Ai stors atâta viață din femeia asta,încât încă e de mirare că i-au mai rămas şi ei... zile.M-ai mințit! În fața... timp de zece luni că ea e moartă,dar ai dus-o departe de mine.
Spune-mi,te simți mai bine?
Mama e un miracol,mama e dovada vie că Dumnezeu şi dacă ne scapă din ochi o vreme,nu ne uită,că ne-a dat puterea de care avem nevoie pentru a trăi,iar mama a găsit-o.

   Văd că e dureros pentru tine,tată,să o vezi pe ea cât e de puternică acum şi te-ntrebi,probabil cu incredibilă stupefiere,cum de a putut renaşte?Când a reuşit să-şi fure viața înapoi?
Îți spun eu: în timp,în ultimii ani.De când tu ai pierdut cea mai puternică armă a ta: pe mine!
Nea-am regăsit una pe alta şi,treptat,
fiecare pe ea însăşi.Am vindecat împreună ce n-am fi reuşit separat.
Ne-am vindecat din răni,prin vorbe bune,prin gesturi,prin sprijin,prin iubire şi iertare.Ne-am iertat una pe alta,ştiu şi simt asta zi de zi.Am impresia însă că niciuna dintre noi nu s-a iertat pe ea însăşi.Eu,cu siguranță, nu.Şi nu te pot ierta nici pe tine,tată,
încă nu! Înca simt că pentru asta aş avea nevoieca tu să te căieşti.Dar tu nu vei face asta,iar eu încă nu am puterea să iert din iubire şi-atât!
Încă nu...poate cu timpul.