Walk in the rain[Niall Horan FanFiction]

^TREI^

Pret de cateva minute am stat nemiscata si m-am holbat la persoana din fata mea.

"Te asteptam."spune blondul,evident intrigat de tonul vocii mele.

"Pentru?Te-ai ratacit si vrei sa te ajut,sau ceva?Si de unde stii ca invat aici?"aproape am scuipat cuvintele.

"Chiar crezi ca niste cuvinte jalnice iti mascheaza frica pe care o simti in prezenta mea?"mi-a raspuns cu o alta intrebare.

"In prezenta ta?Abia de am schimbat cateva cuvinte si un sarut fortat!"aproape am tipat la el,din nou.

Ei bine,am o anumita stare de nervozitate in preajma lui,e adevarat,dar nicidecum frica.Inafara de seara trecuta,bineinteles,cand nu era singur si era inconjurat de droguri.

"Oricum,ai de gand sa-ncetezi cu duritatea si sa ma asculti?"m-a intrebat simplu.

"Daca ai avea ce sa imi spui te-"

"Am."am fost intrerupta in mijlocul propozitiei.

"In regula,asta doar pentru ca mi-ai spus ceva aseara la care m-am tot gandit."am raspuns impreuna cu un oftat usor.

"T-te-ai gandit la mine?"m-a intrebat pe un ton neobisnuit lui,nu ca l-as cunoaste prea bine,fara duritatea aia in glas.De fapt,nu il cunosc deloc.

"Nu,am spus ca m-am gandit la ceva ce mi-ai spus,nu la tine."am spus cu mandrie,aproape razandu-i in fata cand l-am vazut usor emotionat.

"Mda,ma rog..hai sa mergem undeva."

Am acceptat si am mers in urma lui,pana cand am ajuns la o masina neagra.Nu a urcat in locul soferului,asa cum ma asteptam,ci a inconjurat masina,deschizandu-mi usa pasagerului.Am fost clar uimita,adica la comportamentul sau ingrozitor de nepoliticos,acest gest parea ireal.Am ales sa nu imi arat uimirea si am urcat pur si simplu in masina.

Nu a scos un cuvant tot drumul,asa ca am preferat sa tac si eu.Adica,ce i-as fi putut spune?Am ajuns destul de repede la o cafenea retrasa a carui nume nu l-am retinut.Cand am intrat am fost surprinsa sa vad ca erau cateva persoane inauntru.Ne-am asezat la o masa din spatele cafenelei si o fata blonda a venit spre noi.

"Niall!"a chitait intr-un mod jalnic."Ce te aduce pe-aici?Si cine e ea?"

"Ea e..uhm..iubita mea."

Aproape ca m-am inecat cu propria saliva,iar aerul parea din ce in ce mai putin.Sunt ce a lui?!Universul clar isi bate joc de mine.Am vorbit de doua ori,fortat,sarutul a fost la fel de fortat,nu stiu absolut nimic despre el,aproape ca i-am uitat si numele,iar acum el ma prezinta ca si iubita lui.Asta e o gluma idioata!

"Ea nu pare sa fie de aceeasi parere."fata a carui ecuson imi indica faptul ca o cheama Spencer ii rade in fata,observand reactia mea,deloc subtila,la auzul vorbelor lui.

"Ba sigur ca este!"se rasteste Niall."In plus,asta nu e problema ta.Acum adu-ne doua cafele."

Emily pleaca fara sa ii raspunda in vreun fel.

"De ce i-ai spus ca sunt iubita ta?"am intrebat,abtinandu-ma sa nu tip la el.

"Repet,daca ai tacea macar 5 minute,ai intelege tot rahatul asta!"

"Ok,ai 5 minute."

"Pai..aseara ti-am spus ca eu nu sunt asa.M-am referit la faptul ca eu nu sunt asa cum par.Adica un nesimtit,ticalos,idiot,drogat,periculos,arogant,insensibil..in fine,intelegi tu."

"Atunci de ce vrei sa pari asa?"

"Vrei,te rog,sa nu ma intrerupi?Multumesc.Nu eu vreau sa par asa,asta e impresia pe care trebuie sa le-o dau oamenilor din jurul meu.Nu am avut si nici nu am o viata perfecta.N-am idee de ce parintii mei m-au abandonat cand m-am nascut,asa ca am stat intr-un orfelinat nenorocit pana pe la 16 ani.Pur si simplu nu mai suportam,asa ca am fugit.Nu aveam unde sa stau sau ce sa mananc,primele zile au fost groaznice.Usor-usor m-am obisnuit.Intr-o seara,baietii pe care i-ai vazut aseara m-au gasit si aveau de gand sa ma bata,n-am idee pentru ce,probabil erau drogati,sau ceva.Bineinteles ca nu am stat ca un ratat,si m-am aparat.Stateam pe strada,dar nu eram un las idiot.Cand au vazut ca nu m-am impotrivit,m-au luat cu ei si m-au ajutat.Daca nu erau ei si acum eram pe strazi probabil.Ei fiind o gasca periculoasa,eu nu puteam sa fiu..altfel.Asa ca de-aia ma comport ca ei.De-aia ti-am spus ca nu sunt asa,nu imi face placere ca oamenii sa fuga de mine si rahaturi de-astea."

Cand a terminat,ramasesem pur si simplu fara cuvinte.A avut o copilarie chinuita,si nici adolescenta nu a fost prea placuta.Trebuie sa se prefaca ca este o alta persoana.

"Imi pare rau ca te-am judecat asa."am spus incet

"Nu m-ai judecat"

"Ba da,in gand da."am spus la fel de incet,lasandu-mi privirea in jos.

"Nu te invinovatesc,asta se intampla mereu.Nimeni nu il cunoaste pe Niall cel adevarat."mi-a raspuns usor trist

Inainte ca mintea mea sa proceseze tot ce mi-a spus,am realizat ca mainile mele erau peste ale sale,pe masa de un maro inchis a cafenelei.

Heei!Sper ca v-a placut si va astept parerile intr-un comentariu.Imi cer scuze daca sunt greseli sau daca considerati acest capitol prea banal sau ceva,dar,in apararea mea am scris pe telefon si am scris repede,pentru ca a trecut mult timp de la capitolul anterior.Lots of love!❤❤