Moșia lu' Addison Di'Mato.

Cap.4- Fix ca un hoț

  Trăgeam cu urechia la ce zice femeia asta și nu mi-am dat seama ca am mișcat ușor ușa, ceea ce a făcut să lase un mic scârțâit. La naiba! strâng puțin din dinți și ma gandesc unde să ma ascund. Cautam cu privirea un loc bun de ascuns și auzeam tocuri din ce în ce mai aproape. Din impuls am sărit peste mica balustradă a  terasei din fața casei unde  am căzut fix in tufa de bujor a bunici mele. O să ma omore dacă află. Ma dau mai aproape de colțul terasei unde este mai întuneric și fac liniște.
   Iubita tatălui meu se uită puțin in jur și apoi simt cum se apropie mai mult de mine dar telefonul îi sună din nou.
  Monica: Da? Scuze ca am închis, credeam ca cineva ma spionează. Da rămâne cum am plănuit, ne căsătorim îi pun să treacă tot pe numele meu apoi îi dau afară de aici. Familia asta are bani nu glumă și are si multe terenuri pe care le putem vinde și scoate mult prifit pe urma lor. Ok, noapte bună iubire! spune și cu asta intră in casă și încuie ușa casei.
  Ies din tufa de bujor și alerg la ușa de la intrare și e încuiată.
  Am ramas afară si camera mea e la etaj. Cu cine vorbea? Nu o voi lăsa să i-a moșia familiei mele. Nu contează că m-au mințit. Aici am multe amintiri frumoase și nu voi lăsa pe nimeni sa mi le ia.
Încerc să caut o intrare in casă și văd un geam deschis la etaj. E camera mea. E lumină acolo, se pare că cineva a fost acolo.
  Problema e cum ajung acolo. Scara nu știu unde e. Cu ajutorul luminii ce trece prin geam văd o creangă ce cred că m-ar ține.
  Îmi scot telefonul din buzunar și aprind blițul de la el pentru a vedea sa ma urc in copac. Mă uit mai bine de niște crengi pe la baza acestuia pentru a ma apuca de ele. Singura creanga este la ceva  centimetri deaspura mea. Încerc să întind mâna pentru a o apuca dar nu reușesc așa ca incep sa sar dar fara nici un rost. Un moment mai târziu o idee mi-a venit. Mergând un pic mai departe de copac la o distanță de 5 metri mă opresc. Mă uit in sus la cer și pot vedea cum luna plină și-a facut apariția. Acum cerul e senin, norii s-au risipit.  Îmi întorc privirea înapoi la copac și trag aer în piept. Poate era mult mai simplu sa bat la ușa dar nu vreau ca Monica să își dea seama ca am fost acolo.
Ma pun in poziție de start, trăgând mult aer in piept și încep să alerg spre creangă. La o distanță de un meteru de creangă fac pasul elanului și sar. Reușesc să ma prind cu o mână de creangă și repede apuc creanga cu cea laltă mâna. Acum suspendată in aer imi adun toate puterile și fac un balans din picioare si apuc sa  duc piciorul stâng pe creangă apoi incerc sa aduc tot corpul pe creangă. Ma împing tare in brațe și reușesc. Acum eram in copac. De aici nu îmi era greu să  merg până la aceea creangă.
  Dupa ceva zgârieturi încasate din cauză ca nu vedeam chiar atât de bine, ajung la creanga dorită. Era ceva distanță până jos și era si întuneric. Unde mi-a fost capul? Fie ce o fi.  Eram aproape de geam, îmi i-au inima în dinți și sar de pe creangă și cumva, nu știu cum, ma prind cu mâinile de pervazul geamului și picioarele îmi atârnă. Încerc să apuc mai bine de pervazul ăla și imi trag corpul. Incerc cu picioarele să ma ajut, călcând într-un fel pe acesta pentru a-mi da un mic având. Strâng din dinți și cu toată puterea mea reușesc să intru in camera căzând pe jos.
  - Tu vezi cât este ceasu? De unde vii la ora asta și de ce nu ai intrat pe ușă ca tot omul? Ai intrat fix ca un hoț!
Vocea bunici mele se face auzită, cel putin am aflat motivul de ce era lumina aprinsă. Ma ridic de jos și îmi așez hainele mai bine pe mine.
  - Da știu ca e târziu, am fost afară si ușa era încuiată.
- De ce nu ai bătut in ușă?
   Cum am putut să uit de curiozitatea cea mare a bunici. Ea nu știe proverbul ăla ca, curioși mor repede.
  - Buni am motivele mele. Acum daca nu te superi vreau să dorm.
- Noapte bună! spune un pic furioasă știind că nu îi voi face satisfacția răspunzând la întrebări. E târziu sunt obosită, nu am energia necesară să mai fac ceva.
  Dupa ce buni pleacă ma asigur ca usa e încuiată și ma trântesc in pat. Îmi scot telefonul din buzunar și îi dau mesaj mamei.
  Mesaj
   Mamă, îmi pare rău, dar nu vin acasa mâine. Au apărut niște complicații și știu ca nu e treaba mea dar trebuie să le pun capăt. O sa vin acasă după ce le termin. Te iubesc!
 
Șii trimis. Închid telefonul si il arunc undeva pe pat și îmi pun mainile pe față apoi pe pat și ma gândesc cum să îi spun toate ăstea tatei. Atâta timp cât ea e aici, nu ma va crede. Nu am dovezi. Telefonul meu bâzâie, semn ca am primit un mesaj. E de la mama in care zice ok.
  Uneori ma întreb de ce nu era așa de indulgenta si cand stăteam cu ea.
  Îmi simt corpul obosit și ploapele din ce in ce mai grele. Mă descălțat de teneși mei preferați și ma pun mai bine în pat, unde trag peste mine patura și adorm instant.