Razbunare?
Ură?
Bani?
Toate aceste caracteristici par desprinse din cel mai rece și fără scrupule om în viață, dar oare așa este?
Arogant, șarmant și irezistibil...oare va putea Darius în această viață să aprecieze o altă persoană în afară de el...
A trebuit să plec de urgență în Moscova pentru a rezolva alte treburi de-ale tatălui pe care se pare că în atâția ani încă nu a învățat să și le rezolve singur. Tocmai am aterizat în aeroport. Din fericire nu am fost trimis aici singur, ci Doni a venit cu mine. Mă bucur că a ales să facă asta deși tata îi spusese să nu vină pentru că nu vrea să-l amestece în treburile astea la nivel fizic, adică pe teren.
De cum am aterizat am simțit un sentiment ciudat de familiaritate, un nod care mi s-a pus la stomac și nu dorește să mă părăsească. Parcă am o legătura strânsă cu acest loc și destinul a vrut să ma întorc iar aici. Cred că au trecut mai bine de 14 ani de când nu am mai fost aici. Totuși, nu pot scăpa de acest sentiment, am impresia că o să se întâmple ceva, ceva măreț care ori îmi va schimba viața ori o va încheia. O trăire asemănătoare am mai avut în urmă cu cinci ani când m-am dus să mă ocup de niște băieți care făceau trafic de arme și au uitat să-i plătească datoria tatei. În acea poveste era pur și simplu să mor. Eram acolo eu, Angelo și Craig, doi colegi care lucrează pentru tata, dar deja sunt ca și familia mea. Reușisem să îi omorâm pe toți de acolo dar ceva neprevăzut s-a întâmplat iar liderul acelei rețele și-a scos pistolul și cu ultimul glonț a reușit să mă împuște în zona pieptului. Dacă nu aș fi fost dus la timp acasă și nu s-ar fi ocupat doctorul nostru, cel mai probabil nu aș mai fi fost astăzi aici. Se pare că cineva a vrut neapărat să trăiesc, dar asta nu mi se pare viață. Chiar dacă dețin atâtea hoteluri, casino-uri și sunt fiul celui care conduce cea mai mare mafie a americii, cu legături peste tot, mi se pare că am un gol. Un gol pe care nu știu când îl voi umple mai exact, pentru că nu știu ce anume îmi lipsește.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Am coborât din avion încercând să par cât mai încrezător și să îmi reprim sentimentul acela care mă tot măcina.
Antonio: Ce ai pățit? De când am aterizat pari foarte agitat. Dacă nu vrei să faci această misune este în regulă, putem să vorbim cu tatăl tău.
Darius: Nu, este în regulă! Doar mă știi, ador astfel de misiuni și nu m-aș da bătut în viața mea. Ăsta ar fi un semn de lașitate iar eu nu cunosc acea trăsătură.
Antonio: Ahh ok atunci. Am o singură rugăminte.
Darius: Spune, Doni!
Antonio: De data asta încearcă să nu mai fii al naibii și să nu mai mori.
Darius: Du-te dracu! Spunem când am murit eu?
Antonio: Fizic niciodată, adică erai aproape dar se pare că n-a fost cu noroc.
Darius: Aș sugera să taci până nu îți pun un glonț în mijlocul feței, doar de amuzament. Spun începând să râd sarcastic
Antonio: Ești de groază! Ce mă fac eu cu tine?
Darius: Mă suporți! Acum hai să mergem la hotel, să ne lăsăm bagajele apoi să ne apucăm de treabă. Până la ora 22:00 vreau să terminăm măcar jumătate din colectarea datelor necesare ca să ne putem distra puțin în club.
Antonio: În club?
Darius: Doar nu credeai că o să stau în Moscova doar să lucrez. Puțină distracție nu face rău nimănui.
