Secretele din Bozioru- Începuturile

01

          Stau în fața șemineului și citesc bazme românești. Chiar dacă am 16 ani și se presupune că ar fii trebuit să trec de etapa basmelor de multă vreme,nu pot. Sunt fascinată de ele. Este o lume pe care aș vrea să o întâlnesc,dar asta este imposibil. Mereu mi-am pus întrebarea cum ar fi dacă, zânele,vrajitoarele,vampiri,balauri ar exista? Cred că nu voi afla în această viață. Mă voi mulțumi cu gândul că voi citi toată vacanța la Bozioru. Nici nu-mi vine să cred ce a trecut timpul, am terminat gimnaziul...
Trei luni le voi petrece la bunici departe de orașul de la Dunăre și de părinți mei care mă vor duce  la bunica Stela și  bunicul Vladimir. Sincer,mi-aș fi dorit să merg singură cu trenul,dar sincer nici măcar nu știu cum să ajung la Bozioru singură.

- Meda,este târziu. De ce nu dormi?

- Scuze, mamă, dar basmele sunt de vină.

- Mâine la ora 6:00 vom pls a spre Buzău așa că ai face bine să te pui la somn. Voi lua eu asta,spune mama și îmi ia cartea de pe pat.

  Uneori simt că nimeni nu îmi înțelege pasiunea pentru citit. Adulți, sau cel puțin mama nu apreciază o poveste bună. Eu așa cred.
Încet încet pleoapele mele încep să se închidă.

-AJUTOOOR!țip cât de tare pot dar nu mă aude nimeni.

  Eram într-o acasă din inima pădurii ,închisă  într-un  fel de cușcă  imensă cu gratii.  Totul era murdar,iar mobilierul era dintr-un lemn aproape putrezi. Erau multe cărți vechi și prăfuite. Era înfricoșător. Îmi era frică.  În fața  mea se afla o femeie bătrână, îmbrăcată într-o rochie neagră din catifea cu o capă verde din smarald și în picioare avea niște cizme negre fără toc. Parul ei era alb,împletit într-o coadă, iar pe cap avea o bască la fel ca rochia. Fața ei era plina de riduri și avea niște ochi negri prin care îi se citea răutatea.

- Bine ai revenit copilă, spune pe un glas răgușit. Nimeni nu te poate auzi aici.

Ăsta îmi va fi sfârșitul. Eram sigură de asta.

-Nicio generație de vrăjitoare din familia ta mă va putea opri,fiindca tu vei fi ultima!

- Extitium vitae!

-AAAHHH!

    Mă trezesc brusc și mă ridic în fund. Eram transpirată și înfiorată. Visul meu părea atât de real. Nu e prima oară când am astfel de vise bizare. Mereu o visez pe femeia aceea,care îmi pare familiară.  Mama spune că visurile mele bizare se datorează cărților pe pare le citesc. Așa zice ea,dar nu cred. Chiar dacă o fi ea medic psiholog se poate înșela.
Mă dau jos din pat și merg să mă pregătesc de plecare. Am un sentiment ciudat legat de această vară. Cred că va fi de neuitat.

    Eram în mașină și ne apropiam de ieșirea din Brăila. Eram nerăbdătoare să ajung la destinație. Aveam nevoie de aer curat. Tot anul școlar învățasem din greu pentru examenul de evaluare națională, așa că aveam nevoie si eu de puțină relaxare. Nici nu vreau să mă gândesc că după vacanță voi merge la liceu. Îmi e groază,dar nu mă voi gândi la asta.
Mi-am luat pe drum volumul unu din Harry Potter pe care îl voi reciti,deoarece este preferatul meu. Ne apropiem de peisajele frumoase ale buzăului care îmi distrag atenția de la cartea mea.

- Scumpo,nu ți-ai luat cam multe cărți la tine?

- Nu mamă,defapt sunt chiar puține.

- Dacă zici tu...

- Tată, mai avem mult până ajungem?

- O oră.