Secretele din Bozioru- Începuturile

02

        Am ajuns la bunici. Bunica si bunicu ne așteptau în fața porții. Fețele lor erau zâmbitoare,până si Azorel se bucura de venirea noastră.

- Bună ziua, bunicule, bunico!

- Ce mare te-ai făcut, draga bunicii!

- Haideți,intrați.

  Bunica mă pune la masă și îmi aduse o farfurie plină cu poale-n brâu. După aceea  m-am instalat în camera mea. Era o cameră  tradițională. Aveam un pat mare cu  perne frumos aranjate și lângă o măsuță cu un mileu alb peste. Pe perete deasupra patului era un goblen cu un peisaj de munte.
Ies în curte și îl văd pe bunicul cum repară cușca lui Azorel. Era foarte liniște în zona asta.

- Cum merge treaba,bunicule?

- Bine, aproape am terminat aici,mai rămâne sa dau cu o mână de vopsea.

- Eu o să ies să mă plimb puțin.

- Ai grijă.

      Mergeam prin pădure și admiram natura. Totul era verde,dar pustiu. Totuși la ce să mă aștept, sunt într-o pădure. Înaintam din ce în ce mai mult.
         Dintr-o dată zăresc două fete care stau în genunchi cu spatele într-un fel de cerc. Purtau aceleași cape ca a femeii din visul meu,doar că astea erau negre. ,,Mă întreb oare ce fac acolo?,,.
Mă apropii de cele două mai mult,dar una din ele își întoar e capul spre mine cu o privire de panică.

- Bună! Scuze,nu am vrut să deranjez,spun eu stânjenit .

Își strâng niște cărți vechi de pe jos și una din ele și le ascunde la piept.

- Bună!

- Cine ești?întreabă una din ele.

- Mă numesc Meda Agaprian.

Cele două se uită un la alta și închit în sec.

- S-a întâmplat ceva?

- Noi trebuie să plecăm.

     Cele două fete pleacă,iar eu rămân blocată.  Nici măcar nu mi-au spus numele lor. Înaintez în locul unde au stat și văd desenat pe pământ o stea. În mijlocul acesteia era un scris greu de descifrat, când vreau să mă aplec să văd ce scrie,dintr-o dată, ca o explozie pornește un foc mare care se stinge după câteva secunde. Alerg speriată spre ieșirea din pădure. Ajung acasă și intru in camera mea.
Totul a fost foarte ciudat. Și de unde a mai apărut și focul ăla din senin? Ceva se întâmplă aici și voi afla.

       Merg la bunica in cameră să văd ce face. Nu aș vrea să-i spun de mica întâmplare ciudată din padure,plus că nici nu m-ar  crede.

- Ce faci,buni?

- Croșetam niște ciorapi. Tu ce ai pățit? Ai fața palidă de zici ca-i văzut vreun strigoi.

- Sunt bine. Mama și tata unde sunt?

- Sunt la ei în cameră. Se odihnesc, căci mâine se vor întoarce înapoi  în Brăila.

- În regulă atunci, voi merge și eu în camera mea să mai citesc.

    Pe naiba...aici se întâmpla ceva ciudat și pentru prima oară cititul nu părea  să mă mai preocupe. Era ora 00:12. Toată lumea dormea,mai puțin eu; mintea mea voia o explicație logică dar  chiar nu avea nicio idee.
Aveam nevoie de aer proaspăt așa că decid să merg in curte. Mă așez pe prispa casei și mă uit la stele, asta chiar e relaxant. Din spatele curții se aud niște pași,ca și cum cineva se apropie de curtea din față. Mă ridic în picioare și îl văd pe Azorel cum aleargă speriat.
- Ce e băiete? Hmm...? În fața mea apare o siluetă neagră care stă cam la un metru și puțin de mine. Silueta negră se apropie de mine încet și pot observa că avea niște ochi roșii. Eu eram speriată, ba chiar împietrită cu mâinile pe lângă corp,dar în jurul meu se formează o lumina strălucitoare care se duce ca o rachetă  spre silueta neagră și după aceea...nimic,parcă nici nu ar fi fost acolo. Speriată îl iau pe Azorel și merg în camera mea,mă pun în pat toată tremurând de frică.