Secretele din Bozioru- Începuturile

03

     Mă  trezesc dimineață cu Azorel la picioarele mele. Merg în bucătărie și simt miros de omletă cu șuncă. Mama și bunica pregăteau împreună micul dejun,iar tata și bunicul citeau ziarul. Era o atmosferă plăcută. În dimineața aceasta părinți mei se vor întoarce în  Brăila;îmi va fii dor de ei,dar chiar merit o vacanță, o să mă distrez,voi face poze peisajele minunate din Bozioru și voi petrece timp cu bunicii mei... și să nu uităm de basme. În timp ce mâncam mi-am adus aminte de ce s-a întâmplat aseară. Ce naiba a fost cu lumina aia și cu ce o fi fost chestia aia? Dacă aș spune cuiva cred că  aș fi trimisă la un spital de psihiatrie. În orice caz, aici se întâmplă ceva ciudat și sunt sută la sută convinsă că sunt sănătoasă din punct de vedere psihic.

- Ai terminat de mâncat,draga bunicii?

- Da, a fost un mic dejun delicios!

- Astăzi mă gândeam să-ți fac niște branzoaice. Ce zici?

- Eu zic că o rasfeți prea mult.

- Eh... și tu acum, Meda e nepoata mea și cât stă la bunicii ei trebuie să fie răsfățată, nu?

- Ar trebui să plecăm, Ilinca, se adresă tata mamei. Sincer, mi-ar plăcea să mai stăm, dar avem treabă la anti cariat.

- Așa este. Media,vino să ne dai o îmbrățișare. Nu uita să te mai și distrezi,da?

- Da... Pa! Vă iubesc!

- Și noi scumpo! Și ține cont de ce a spus mamă ta și încearcă să te mai distrezi și tu.

- O să încerc.

       Părinți mei se îndreptară spre mașină, conduși de bunicii mei. Eu am rămas în casă.  Decid să merg  să-mi pregătesc niște haine,fiindcă nu am în plan să stau toată ziua în pijamale. Azorel era încă în camera mea, stând cuminte. Bietul de el... E greu să fii necuvântătoare. O să vorbesc cu bunica,poate mă lasă să-l țin în casă, afară nu e prea sigur și sunt convinsă că silueta aceea nu era un hoț sau ceva, cu toate că mi-aș fii dorit eu...nu ar mai fii fost înspăimântător.
Cred că  ar fii o idee bună să-mi fac un jurnal și să-mi scriu trăirile. Dacă nu mă înșel am văzut o agendă în bibliotecă și cred că era nefolosit,o să-i întreb pe bunici. Mă pregătesc pentru o zi normală, sper... Merg în sufragerie să mă uit în bibliotecă. Sunt multe cărți vechi în bibliotecă,dar una singură mi-a atras atenția care are acelaș simbol că cel din padure, pe cotorul cărții. Dar când vreau să o iau sunt întreruptă de prezența bunici din cameră.

- Ai vrea să mergi să cumperi niște fructe? Este un mic aprozar în apropiere. Te rog mult!

- Sigur!

    Terminasem micile cumpărături și mă îndreptam spre casă,dar cum niciodată nu cred că voi avea vreo zi normală am dat peste cele două fete din pădure. Cele două dau să plece dar le opresc.

- Așteptați!

- S-a întâmplat ceva?

- Tu glumești?spun pe un ton exasperat.

- Nu înțelegem...

- Am văzut ce s-a întâmplat în pădure și sunt sigură că focul nu iese din pământ așa brusc, cele două rămăseseră aproape stană de piatră.

- Bun, se pare că focul ți s-a arătat,deci asta înseamnă că ești pură. Înfiecare seară de la 20:00 ne adunăm în pădure și exersăm vrăji.

   Simțeam cum o să înnebunesc. Foc....pură...vrăji... Eram complet  blocată,ce e drept este că eu gândeam asta,dar spusă de alt cineva și serios e mult...

- Nu înțeleg.... Vrajitorie? Care sunt numele voastre?

- Vino diseară la ora 20:00 și o să înțelegi, cu siguranță bunica ta ți-a spus câte ceva. În mod normal poți vedea vraja alesei la 18 ani,dar cum tu ești o Agaprian... Apropo eu sunt Dafina,iar ea este Lisandra. Ne vedem!

Cele două se depărtează și dispar din aria mea vizuală. Cele două fete aveau părul lung,doar că Dafina avea părul creț. Amândouă erau asemănătoare. Ajung acasă și primul lucru pe care îl fac este să iau cartea aceea din bibliotecă. Avea o copertă din piele maro cu o stea la fel ca și pe cotor.

- Buni,trebuie să vorbim și sincer! Bătrâna se uită la mine și observă cartea pe care o țin în mână.

- Se pare că ai aflat de secretul familiei noastre... Mama ta a încercat să te țină departe de lumea asta. Era periculoasă pentru tine,așa zicea ea,dar asta e natura noastră,să fim vrajitoare! Într-un fel avea dreptate,cred că puteam fi de acord cu ea,vampiri nu sunt chiar prietenoși!

- Wow.... Aveam o bănuială,plus că am văzut un vampir,sau așa cred...

- Da,chiar ai văzut. Meda,tu ești una dintre cele mai puternice vrăjitoare din familia noastră! Toți au vrut să te întâlnească, dar ține minte, să nu te încrezi niciodată în vampiri!