Este o noapte rece și superbă de iarnă. Fulgii de zăpadă dansează stângaci prin vântul aprig. Copacii, parcă morți, veghează drumurile înzăpezite fără vreo formă de viață prin împrejurime.
Toți oamenii stau în casele lor călduroase ce par să tușească fum negru și înecăcios ce întunecă și mai rău cerul înstelat.Doar o fată stă în zăpada rece și plânge încetișor. E doar un suflet bastard ce încă mai încearcă să lupte cu viața, fără sorți de izbândă.
Vântul încearcă să o pună în simțiri și să plece, dar ea nu mai simte nimic, Luna îi cântă și încearcă să-i aline durerea, dar ea nu mai aude nimic, Florile de gheață de pretutindeni încearcă să o încânte cu frumusețea lor, dar ea nu mai vede nimic.
Fata e pierdută parcă într-un vid al morții din care nimeni și nimic nu o mai poate salva, tot ce poate face e să își aștepte moartea, acea moarte a trupului ce îi va elibera sufletul captiv și o va duce într-un paradis frumos, un paradis al pieirii.
Al doilea capitol al cărții... Știu că e scurt, dar compensez postând mai des. Scuzați-mi greșelile, dacă acestea sunt existente.
CITEȘTI
Umbra Morții
Short Story~Povesti scurte, depresive, singura legatura intre ele fiind aceea ca o umbra rece a mortii si tristetii se ascunde in spatele lor provocand numai durere si lacrimi.~
