Lacrimi reci cad din cerul întunecat de nori, zdrobindu-se de asfaltul tare. Soarele s-a ascuns în spatele disperării și tristeții furtunii, lăsându-i loc să se reverse. Copacii se leagănă trist sub bătaia vântului ce zburdă ca un copil spre brațele protectoare ale mamei.Frunze verzui valsează gincas pretudinteni prin ploaie asemănătoare unor fluturi eleganți.
Un înger rătăcit umblă pe străzile pustii. Nimeni nu-i vede lacrimile vărsate în disperarea lui, nimeni nu-i aude glasul firav, nimeni nu-i poate simți durerea ce-i apasă inima.
Aripile i-au fost tăiate demult, când a fost alungat în iadul acesta al urii și durerii. Orice și oricât ar încerca nu e cale de scăpare de aici.Nici o eternitate nu ar putea distruge toată răutatea aceasta. Ea pune stăpânire pe toți, iar cei ce nu se supun sunt aspru chinuiți.
Demonii sunt peste tot. Îngerii abia se mai găsesc, ei nearatandu-și adevărata față oricui, iar dacă ai întâlnit vre-unul să nu-l abandonezi vreodată! El e singura ta salvare ce nu te va lăsa niciodată! Nu uita:
Diavolul a fost cândva un înger!
Hei! Scuză-mi lunga mea absență, doar că nu prea am mai avut timp și inspirație în ultima vreme! Poți să îți arăți aprecierea și sprijinul apăsând acel buton special cu steluță! Un comentariu m-ar ajuta enorm!...Ne auzim în capitolul următor!
CITEȘTI
Umbra Morții
Short Story~Povesti scurte, depresive, singura legatura intre ele fiind aceea ca o umbra rece a mortii si tristetii se ascunde in spatele lor provocand numai durere si lacrimi.~
