Plimbarea

202 22 3
                                    

M-am indreptat usor spre usa, sarind intr-un picior deoarece atunci imi luam cizmele.

Am deschis usa si era Niall. Eram zapacita, nu mai puteam spune nimic, stateam si ma uitam la el.

- Mbuna, mi-a spus el cu vocea tremuranda.

- B...b...bbbuna...

-Esti bine? M-intrebat el.

- Da, tu esti, esti Niall, ahh nu se poate, te iubesc.

- Eu mai bine plec, intorcandu-se cu spatele la mine.

- Nu, nu, scuze, intra. Scuze.

- Nu-i nimic, mi se intampla mereu. Deci...

-Da, am auzit la TV.

L-am invitat pe Niall inauntru si l-am servit cu ciocolata calda si niste fursecuri.

A inceput sa imi povesteasca despre el si despre ce pasiuni mai avea si am descoperit ca ii placea sa calareasca.

- Si eu... Ador sa calaresc, am spus eu incercand sa fiu cat mai credibila.

- Super, deci hai sa mergem.

-Tu? Vrei sa mergi cu mine sa calarim?

- Da, de ce nu?

- Ok

Asta era un vis de devenit realitate, bine, fara partea cu calaritul.

Ne-am luat amandoi cate un cal si am plecat.

Eu nu mai calarisem de la varsta de 9 ani, deci, imi era foarte frica.

Ne-am plimbat cateva ore, dar cand s-a inserat a trebuit sa ne intoarcem deoarece se facuse si frig.

- Deci, unde dormi in noaptea asta?

- Habar n-am. Peobabil in autocar.

- Nu vrei sa dormi cu mine? ... Adica, nu cu mine ci la mine, ai intrles tu.

- Sigur, mi-a spus el entuziasmat.

-Super, am spus incantata.

Dark horse- TerminataUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum