Beția Gândurilor

Siguranță în nesiguranță?

Urăsc nopțile când sunt prizonierul propriilor gânduri. Urăsc să stau să cuget ore în șir fără ca nimeni și nimic să nu ma scoata din stare.

Mi-a revenit anxietatea din cauza nesocializării și a lipsei de a interacționa. Încep să supragândesc orice chestie măruntă, încep sa devin din nou "autistul" drept care mă indentificam acum câțiva ani.

Nu știu daca merită să mă plâng de așa ceva, de faptul că sunt tacut, însă în interiorul minții mele se dau adevarate cruciade ale gândurilor, atacând cu argumente și fiind un total dezastru al teoriilor fondate și nefondate all over the place.

Pun la îndoială dacă merită sau nu, din cauză că e și o placere nevinovată acolo. Ce vreau să spun e ca, nu imi place că trebuie să îmi fac griji pentru orice, în schimb, îmi place să știu că dețin controlul. Se cam anulează una pe alta, nu?

Îmi place să iau în calcul orice perspectivă. Să mă pun de partea ambelor tabere când vine vorba să mă implic în ceva ce nu mă privește, sau să iau o decizie, sau chiar când îmi dau cu părerea sau pur și simplu spun ceva. Îmi place să fiu pregătit, îmi place să zic "Ți-am spus eu" chiar dacă mi-o spun mie.

Cu alte cuvinte, asta este una dintre cruciadele la care am putut asista până la capăt "siguranță în nesiguranță?" . Desigur că teorii și idei mai am însă probabil se anulează cu alte argumente acum așteptând urmatorul razboi al insecurității mele.

03:40