Nu ma pot decide daca sunt trist, sau sunt dezamagit sau sunt pur si simplu gol. Lipsit de orice sentiment, bantuind prin casa si pe strazi, fara sa simt nimic.
Ma doare ca ma comport asa? Da.
Arat asta? Nu. Unde duce asta? La izolare. Vreau? Nu sunt sigur ce sa spun. Deci iti place sa fii singur? Nu, categoric nu. Ma agat de oameni fara ca ei sa stie ce simt si cum îi preivesc eu de fapt.
Atunci de ce nu o arati? Urasc sa pun totul pe tava, iar ei sa aleaga ce le place si ce nu. Vreau sa investesti timp in mine. Vreau sa ma citesti si sa imi inveti prescurtarile. Vreau sa stiu ca ma accepti. Vreau ca totul sa fie pas cu pas. Nu vad rostul grabei daca strica tot suspansul si tot interesul. Prima impresie se face doar o singura data, ce ai de gand sa arati daca nu te deschizi? Ce vreau sa arat? Nu cred ca vreau sa arat ceva neaparat. Daca o sa iti starnesc interesul o sa stii ca asta am vrut, dar o sa te intrebi de ce, iar ca sa afli raspunsul, well, o sa trebuiasca sa imi acorzi timp.
Limbaj prin viu grai sau limbajul corpului? Imi place imprevizibilatatea corpului uman. Cum poate fi starnit de atatea stari si sentimente. Pe cand cuvintele le poti pregatii. Nu ma descurc foarte bine vorbind, spre rusinea mea. Insa limbajul corpului ma va ajuta mereu in ceea ce vreau sa exprim cu adevarat.
03:20
CITEȘTI
Beția Gândurilor
Short StoryO exteriorizare a mintii umane, din timpul zilei dar si al noptii. Ganduri care vin si pleaca, care distrug sau edulcoreaza. Mai pe scurt, eu.
