Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
AWAKE
Prezent:
18 martie 2017 12:30 p.m
Tap Tap tap tap
Am incercat să ating cu pixul în sincronizare cu ceasul de bifare atârnat de perete de-a lungul clasei, dar de fiecare dată când al treilea a bifat, parcă a încetinit cu încă trei secunde. Mai lent și mai lent și mai lent.
Tick Tap tick Tap tick tick Tap Tap Tap tap
Apasarea a crescut pe masura ce ticaitul a incetinit si am reusit sa pun un punct pe pagina pe care o atingeam chiar in mijlocul cuvantului.
M-am uitat inca o data la propozitia cu un punct negru in mijlocul ei
"Amintirile sunt mult mai bune decat realitarea."
Am incercat sa o citesc din nou, gustand felul in care se simtea pe limba mea acum ca am reusit sa creez un defect in mijlocul ei, pentru a face sa para irelevant sau chiar gresit, dar tot avea un gust de regret si de tot ceea ce era adevarat.
Amintirile sunt mult mai bune decat realitatea.
Am aruncat o privire pentru a privi deasupra realitatii mele si ochii mi-au fost intampinati de spatele sefilor studentilor concentrandu-se prea tare pe ceva ce nu va dura pentru totdeauna.
Pentru ca nimic nu a fost facut cu adevarat.
Nu prieteni. Nu familie. Nu dragoste. Nu el.
El. Centrul fiecarei schite pe care le-am desenat mereu din ultima noastra intalnire din capul meu, dar niciodata nu am ajut dreptate.
Chiar si creionul meu mintal refuza sa deseneze acea scena in caz ca voi face greseli la fel cum am facut in acea zi.
"Ai mai vrut sa spui ceva, Anna?"
Da, de o mie de ori da.
Aveam de spus o mie si una de lucruri.
In dimineata aceea sarutata de soare, nu arata altcumva decat ca o capodopera realizata de univers si voiam sa-i spun totul, sa-i spun ce inseamna el pentru mine.
Dar nu am facut-o. De ce?
Nimic nu tine la nesfarsit.
Momentul acela nu a fost.
Nici el.
Vocea profesorului isi facu aparitie in zgomotul alb al fundalului, trezindu-ma din starea mea inconstienta in timp ce im striga numele.
"Prezenta"
Am expirat absenta in timp ce mainile mele scriau un doodle( n/a: nu stiu cum ar trebui sa traduc asta, o las asa :) ) al cuvantului "plecat" in jurul a ceea ce scrisesem mai devreme.
"Domnisoara. Kim Anna, puteti va rog sa va scuzati si de telefonul dumneavoastra in aceasta clasa, deoarece prezenta dumneavoastra nu a contribuit niciodata." a spus taios profesorul, vocea ridicandu-i o octava.
Clasa a izbugnit intr-un forfot de soapte si chicote inabusite, in timp ce m-am ridicat in picioare pentru a pleca sa-mi iau lucrurile.
Mi-am croit drum spre iesire si am stat acolo fara un motiv, cand mi-am adus aminte ca profesorul a spus ceve despre telefonul meu.
L-am scos si am verificat istoricul apelurilor pentru a realiza ca am fost sunata de doamna Park. De doua ori.
"B-bun-"
"Anna, Dumnezeule! Anna, nu iti va vine sa crezi"
"C-"
"S-a trezit Anna, este treaz!"
Auzind cuvintele ei, mainile mele au cedat si telefonul a cazut undeva pe podeaua alba de sub picioarele mele. Lacrimile mi s-au rostogolit pe obraji impulsiv si un tipat mi-a iesit pe gura. Mi-am ridicat mainile ca sa-mi inchid gura, subt aerul pentru a o tine in timp ce cadeam in genunchi, plesnind auzibil din maini, tipatul ranindu-mi interiorul cu sentimente de soc amestecate cu cele de bucurie.
E treaz.
N/A:
Happy Easter, guys! （。＾▽＾）
Ce parere aveti despre Bang Bang Con? Eu una, le ador!（*＾-＾*）
O sa incerc sa postez mai des, dar de cand am spart telefonul mi-e cam greu.
#rezist＞﹏＜
Daca va place aceasta carte puteti sa votati, m-ar ajuta mult, asa as stii ca nu e degeaba!ψ(._. )>
