Cu mâna plăpândă
Deschid un cufăr prăfuit
Acoperit cu o culoare potrivită
Perfecta pentru un suflet mâhnit:
NegruDeschid cu degetele tremurânde
Și cu ochii-nlacrimati
Ceea ce
Ar trebui sa aibă
Cheia
Amintirilor meleLe-am pierdut,o șoaptă într-un univers integru
Cine sunt?un urlet intr-o societate dură
Ce a fost viața mea pana acum?un suspin scăpat printre lacrimi de durereCu ultimele puteri
Ridic capacul
trei secunde
trei momente
trei lucruri
O infinitate de senzațiiVăd o poza
O jucărie
O rochițaMa lipesc de peretele rece
Și tot trupul meu tremura
Capul nu ma lasă sa gândesc
Inima e confuzaDe ce plângi? De ce tremuri?
Am avut un prieten și l-am pierdutA plecat?
L-am lăsat eu sa pleceCum îl chema?
Copilărie
CITEȘTI
aer presat la rece
PoesíaImaginație. O foaie de hartie. Un stilou Asta e tot ceea ce ai nevoie pentru a crea oameni, caractere, suflete înghețate in timp Te invit intr-o călătorie a cuvintelor. Într-un univers in care te poți regăsi.