Linked Souls 🇷🇴

Capitolul 8

**24.05.2116 ... 1:35:29 _._ Artificial Insland 6.25 - ILoS**

*Zet pov.*

Dupa ce am fost istiintati in legatura cu misiunea, am plecat spre camera noastra. Ne-am petrecut mare parte din timp luptand unul cu altul si facand un dezastru in camera noastra. Am fi putut foarte bine sa mergem intr-una din salile de antrenament dar totul a inceput dintr-o joaca si inainte de a ne da seama am distrus mare parte din camera.

-Tata o sa ne omoare. spune Zero iesind din camera. Ne indreptam spre biroul tatei gata de misiune.

-N-ar fi pentru prima data cand o face. raspund calm luandu-l de mana.

-Adevarat... ofteaza el strangandu-mi mana.

Am mers incet spre birou fara a ma gandi la nimic. Curiozitatea si ingrijorarea il mancau de viu pe Zero, o puteam simti. Il inteleg... oarecum. Stiu ca e tipul de persoana care se ingrijoreaza din nimic asa ca nu mi se pare anormal cum se simte acum. Dar pe de alta parte, nu pot decat sa ma ingrijorez si eu pentru el. Nu vreau s-o dam in bara pentru ca asta ne-ar costa scump atat pe noi cat si pe tata.

-Zero. spun serios.

-Hm? raspunde scurt acum uitandu-se la mine.

-Iti pot simti anxietatea de la un kilometru. imi sterg usor nasul in speranta ca nu voi mai simti hormonii lui Zero.

-Scuze... spune lasand capul in jos. Nu prea pot controla cum ma simt.

-Nu-I asta problema. Esti okay? spun oprindu-ma si facandu-l sa se uite la mine.

-Doar ... ingrijorat. imi raspunde ferindu-si privirea. Ma mintea.

-Sti ca nu ma poti minti. spun tandru ferindu-i parul din ochi cu mana libera.

-Stiu... doar ca... nu vreau sa te ingrijorezi fix inainte de misiune. Putem vorbi dupa, daca vei.

-Bine. oftez apoi in sarut scurt.

Am continuat sa mergem in tacere inca tinandu-ne de mana. Cand am ajuns in fata biroului tatei am ciocanit in usa si am asteptat un raspuns de pe partea cealalta. Cand nu l-am primit am mai incercat odata, dar tot nimic.

-Room! spune Zero atingand usa care ii recunoaste amprenta si ii raspunde. Unde este profesorul Kagaku? intreaba moment in care pe usa apare un ecran cu harta institutului si un punct rosu care se misca spre noi.

Dupa ce panoul se inchide ma asez pe jos si ma rezem de perete asteptandu-l pe tata. Zero se aseaza si el turceste langa mine si ma priveste lung.

-Ce? intreb confuz.

-Nimic. Doar ma uitam la cat de bine arati. raspunde zambind lucru care ma face sa rosesc putin.

-Nu stiu daca e un compliment pentru mine sau tocmai te-ai auto-complimentat. ranjesc obraznic.

-Ce vrei sa spui?

-Zero... suntem gemeni . spun privindu-I fata cum realizeaza ce tocmai am spus.

- Asshole. spune ferindu-si privirea. Era un compliment pentru tine.

Doar rad putin si-I ciufulesc parul. El se enerveaza si-mi fereste mana.

-Nu ma trata de parca sunt mai mic ca tine! ridica tonul iritat.

-Dar esti mai mic ca mine. rad de reactia lui.

-Cu doar o secunda! spune si mai nervos asta reusind sa ma amuze si mai tare.

L-am mai tachinat putin pana ce a venit tata si ne-a intrerupt. Ne-am ridicat de pe jos si am intrat dupa el in birou. Odata intrati securizeza usa si apoi apasa pe un buton care face toate geamurile din incapere opace lumina ne mai intrand. Venind spre noi, ne ocoleste si fereste cateva din lucrurile de pe birou acesta aprinzandu-se si proiectand o imagine 3D a unei cladiri.

-Planul este simplu. Intrati, luati informatiile si iesiti. Misiunea este una care necesita discretie. Dar daca este necesar, aveti permisiunea de a va folosi puterile si de a elimina concurenta. Am cateva lucruri pentru voi. spune radicand o telecomada care face ca peretele cu canapea sa se deschida aratand o incapere mica plina de chestii interesante.

-Uuuuuu... jucari noi! spun ca un copil mic cand vad toate gadgeturile alea interesante. Tata imi da peste mana fix inainte de a ma apropia de ele.

-Nu aveti voie sa folositi decat ce va dau eu. spune taindu-mi elanul. Intra in camera si alege cateva chestii dupa care iese si inchide camera. Poftim. Ne intinde cate un fel de ceas, cate un costum si cate o masca. Acest "ceas" va permite sa va vedeti locatia voastra in cladire cat si a altor persoane pe o raza de 100m. Costumul va permite sa va camuflati anulandu-va in acelasi timp amprentele si urmele senzoriale lasate de pasi. Iar masca va v-a altera infatisarea pentru a nu putea fi recunoscuti. Consider ca e suficient avand in vedere permisiunea de a va folositi puterile. Intrebari?

-Cum vom salva informatiile? intreaba Zero.

-Ceasurile care vi le-am dat au o memorie de 10000 de terra. Ar trebuii sa fie suficient pentru a stoca informatiile.

-Bine. raspundem in unison.

-Institutul este in ceea ce a mai ramas din vechea Rusie, pe insula Severny la 75.499998 N si 60.0 E. Nu e chiar atat de greu de localizat dat fiind faptul ca e singura institutie de pe intreaga insula. Cu toate astea, nu va lasati influensati de aspectul „inofensiv" al cladirii. Este chiar bine pazita iar securitatea este la un cu totul alt nivel. spune tata uitandu-se la proiectia digitala a cladirii.

-Cum vom ajunge acolo in timp util? intreb.

-Va voi duce eu cu un elicopter privat pana pe marginea continentului Eurasia. De acolo va trebuii sa va deplasati prin apa si pe jos pana ajungeti la institut. Eu nu ma pot apropia prea mult pentru ca voi fi depistat. Cu toate astea va voi astepta in aceeasi locatie si imediat cum va veti intoarce vom pleca. Pentru ca e inca devreme nu vom pleca acum. E mai bine ca misiunea sa se desfasoare noaptea. Dar pentru ca nu putem folosi sistemele de rute de mare viteza, ne va lua cateva ore sa ajungem la destinatie. Asa ca mai bine ne pornim mai tarziu astazi. Odihnitiva momentan si luati-va portia de sange inainte de misiune.

-Am inteles. Noapte buna! spunem si iesim din incapere indreptandu-ne spre camera noastra.

Nu am prea discutat pe drum dar imi puteam simti fratele agitandu-se cu milioane de ganduri si scenarii. Cand am ajuns la camera, l-am lasat pe Zero sa intre inaintea mea eu incuind usa dupa mine.

Acum ca eram sigur ca avem intimitate, l-am apucat pe Zero si l-am trantit pe pat eu fiind deasupra lui.

-Ce fa-. il intrerup sarutandu-l lung si apasat. La inceput parea confuz dar in cele din urma mi-a raspuns la sarut. Dupa cateva minute de savurat unul pe altul ne-am despartit pentru aer.

-Mai bine? intreb respirand greu.

-Adica? spune Zero nedumerit.

-Mai esti nelinistit? ii feresc parul de pe fata si ii sarut fruntea afectuos.

-Hmmm... Poate doar putin... isi infasoara bratele in jurul gatului meu si se uita obraznic la mine. Eu doar ridic o spranceana in semn ca nu-i voi ceda farmecului sau. S-au poate nu vrei sa ma mai ajuti? intreaba uitandu-se la mine cu un ranjet smecheresc.

-Poate cu alta ocazie... doar ii sarut scurt buzele apoi ma ridic de pe el. Acum trebuie sa ne odihnim. spun incepand sa ma schimb.

Il aud oftand si ridicandu-se de pe pat pentru a se schimba si el. Am ras putin de fata lui dezamagita si m-am ales cu o palma dupa ceafa. Dupa ce ne-am mai invartit putin prin camera ne-am bagat la somn, Zero imbratisandu-ma strans iar eu tinandu-l la fel de puternic la pieptul meu.