**24.05.2116 ... 23:00:05 _._ Severny Island**
**Old Russia <75.499998 N, 60.0 E>**
*Zero pov.*
Eram in elicopterul privat al tatei. Drumul spre locatia misiunii era destul de lung avand in vedere ca trebuia sa traversam jumatate de ocean si jumatate de continent. Zet dormea dus pe umarul meu in timp ce eu incercam sa nu intru in panica. Numai gandul la misiune imi crea o anxietate indescriptibila. Iar gandul ca sunt la cateva minute de a incepe actiunea imi crea o panica groaznica.
„Calmeaza-te." imi aud fratele in minte. „Usor de zis, greu de facut." ii raspund eu. „Nu te mai stresa degeaba. Totul o sa fie bine." insista Zet. „Sper sa ai dreptate." continui eu.
Zet nu mi-a mai raspuns. In schimb s-a trezit si ma luat de mana. Imi strangea palma in speranta ca imi va crea impresia de siguranta... ceea ce nu prea functiona. Dar nu aveam de gand sa-i spun. Rasuflu incercand sa-mi relaxez trupul si toata tensiunea din trupul meu se materializeaza in mana mea sub forma unui lichid vascos negru. Zet se uita la mana mea si isi stramba nasul.
-Umm... ce-i aia? intreaba parca dezgustat.
-Insecuritatea mea. raspuns jucandu-ma cu acel lichid transformand diverse arme din el.
-A ta ce? continua confuz.
-Emotiile mele, Zet. Mi-ai spus sa ma calmez, si cum nu pot face asta in mod normal, mi-am folosit puterile. Asta, spun ridicand mana si aratandu-i chestia aia neagra acum sub forma de cutit, este toata anxietatea mea in momentul de fata.
-Okay... deci de aia duhneste in halul asta. spune tinandu-se de nas.
-Ce vrei sa spui?
-Stiu ca tu nu simti mirosurile la fel ca mine. Asa ca imagineaza-ti o infuzie din cel mai iritant parfum existent inundandu-ti narile numai cand te uiti la chestia aia. Nu spun ca miroase urat. Dar e atat de puternic incat devine iritant. Imi perturba si celelalte simturi.
-Aha... spun ferindu-mi mana pentru a fi mai departe de Zet. Scuze.
-Nu ai pentru ce sa-ti ceri scuze. Macar esti mai calm acum. continua zambindu-mi.
Intr-adevar eram mai calm. Dar imi cam era mila de Zet asa ca am absorbit chestia aia si m-am intors la a fi nervos. Zet a oftat si si-a pus mana in jurul meu intr-o imbratisare. As fi spus ca nu sunt prea dese momentele de genul asta... dar nu vreau sa mint. Zet are intotdeauna grija de mine. Si cuvintele nu pot exprima cat de recunoscator sunt pentru asta.
Imi las capul pe umarul lui Zet si expir temator. Imediat cum ma aude imi saruta crestetul si isi afund nasul in parul meu.
-O sa fie bine... imi spune soptit
-Ar fi bine sa ai dreptate. amenint in gluma. Zet doar rade putin si isi intoarce privirea spre tata care pilota elicopterul.
-Cat mai avem? intreaba Zet.
-Aproape am ajuns. raspunde tata virand brusc la dreapta.
Dupa inca cateva minute de zbor, in sfarsit ajungem la destinatie. Elicopterul aterizat silentios pe malul inghetat al Insulei Vaygach. Era tarziu si cu greu puteai zari ceva in intuneric dar folosindu-ma de ochii mei bine dezvoltati am reusit sa gasesc o insula in departare.
-Aia trebuie sa fie, nu? spun aratand spre ceea ce vedeam.
-Aproximativ... suntem in partea sudica a insulei. spune tata apasand pe numeroase butoane inainte de a opri elicopterul.
-Aha... deci trebuie sa fie insula Yuzhny ceea ce vad eu.
-Da. imi confirma tata ridicandu-se de pe scaunul pilotului si venind spre noi. Va trebuii sa zburati sau sa inotati pana la Insula Yuzhny, dupa care veti merge pe jos pana la stramtoarea Matochkin si veti trece pe insula Severny. spune aratandu-ne o harta digitala proiectata de ceasurile noastre. Deplasarea pe uscat ar trebuii sa fie foarte atenta. Orasul care se intinde de-a lungul insulei este bine securizat asa ca incercati sa nu intrati in contact cu nimeni. Oamenii de acolo sunt spalati pe creier si daca va gasesc vor incerca sa va corupa si pe voi. Nu ca ar putea... dar veti fi localozati si misiunea va fi compromisa.
-Si cum ar trebui sa zbor sau sa inot? intreb putin ingrijorat. Nu am puterile lui Zet. El se poate transforma in orice vrea.
-M-am gandit si la asta. spune tata scotand din buzunar un flacon negru pe care mi-l inmaneaza. Ai aici o doza de sentimente. Stiu ca pare ciudat dar am reusit sa fac rost de niste emotii negative de la cativa din voluntarii Institutului nostru. Ar trebuii sa fie suficient cat sa le transformi in ceva care sa te ajute.
Acestea fiind spuse, ne-am pus mastile si am iesit din elicopter tata urandu-ne un „bafta". Zet s-a departat putin de mine si si-a format niste aripi de liliac uriase dupa care m-a asteptat pe mine. Eu am inspirat adanc simtind cum toate emotii le mele se materializeaza in mana mea. Nu pareau suficiente asa ca am deschis flaconul dat de tata si mi l-am golit in mana. M-am concentrat pe o pereche de aripi iar lichidul mi-a traversat mana pana la spate unde s-a ancorat in coloana mea si s-a format intr-o pereche de aripi.
-Okey. Sunt gata. ii spun fratelui meu care isi ia zborul.
Fac si eu acelasi lucru. Putin cam stangaci, trebuie sa recunosc, dar ma descurcam destul de bine pentru cineva care nu a mai zburat pana acum. I-am facut un semn de okey tatei apoi am zburat deasupra marii pana am ajuns la tarm. Am aterizat cat de silentios am putut pe una din cladiri. Eu mi-am dezintegrat aripile iar Zet s-a transformat la loc. De acolo, sarind de pe o cladire pe alta si alegand la o viteza spectaculoasa pe acoperisuri am ajuns in timp util la stramtoare. Am decis s-a o traversam in zbor si pe aceasta.
Nu a fost prea dificil sa gasim institutul. Imediat cum am ajuns acolo ne-am infiltrat subtil fara a fi vazuti. Am mers la o camera de control si am asteptat descarcarea fisierelor private. De curiozitate, am deschis cele mai recente fisiere secrete si am inlemnit.
-Zet... trebuie sa vezi asta. soptesc spre fratele meu care statea de sase.
-Ce? spune el curios.
-E despre noi. Stiu despre noi! raspund intrand in panica. Parca nimeni infara de tata nu trebuia sa stie. Daca- dar nu apuc sa termin ca alarma rosie se activeaza.
In doar cateva minute, eram inconjurati atat de oameni cat si de animale partial robotizate. Mi-am luat frica si am transformat-o intr-o secera in timp ce Zet si-a transformat mainile si capul intr-unele de felina. Impreuna am macelarit tot din acea incapere. Peretii erau plini de sange, din tavan pana in podea, capete zdrobite si organe imprastiate zaceau atat pe jos cat si pe mobila.
Iesind din acea camera, am decis sa ne despartim si sa eliminam intreg institutul. Am intrat in fiecare birou, in fiecare camera de conferinta, in fiecare laborator, si am lasat prapad in urma mea. Ochi scosi, mate cu care erau spanzurati diferite persoane, degete taiate, inimi farmate si secate de sange, cadavre jupuite a calor piele am folosit-o ca sa axfisiez persoanele inca vii... Mirosul de sange ma innebunea. Am savurat sangele unora dintre victime dar imi simteam simturile ca o luam razna.
M-am grabit sa ajung la parterul cladirii cand am vazut ca am terminat de anihilat tot. Acolo l-am gasit pe Zet secand o inima si asteptandu-ma.
-Mi-ai dus dorul? intreb sarcastic el doar aruncandu-mi inima pentru a o termina eu.
-In fiecare secunda de cand ne-am departit. raspunde la fel de sarcastica asa ca arunc in el cu acea inima acum uscata. Hai sa mergem inainte sa – ... dar nu termina fiind strapuns de un tentcul robotic care iesea prin piept.
-Zet! tip speriat. NU!
CITEȘTI
Linked Souls 🇷🇴
Ficțiune adolescenți[Noua Varianta a cartii Twins Criminals] (- . - Originalul va fi sters in viitor - . -) . . . [Warning] Yaoi Story ... Nu.ti place, nu citii! "- Vii la o scurta vanatoare? - Sigur. Dar Profesorul? - Nici nu va stii c-am plecat. - El stie totul. ...
