Capitolul 4.

104 6 0
                                    

Alerg speriată în adâncul pădurii cu sora mea mai mică Ella... mi-am sfâșiat rochia in crengile copacilor iar brațele îmi sunt zgâriate și picături de sânge se preling in jos...
Ella încă tremură în brațele mele și suspină...nu am curajul sa o întreb ce sa întâmplat cu părinți noștri..mai ales acum când este speriată de animalele alea blănoase...
Picioarele îmi tremură .. anunțând că îmi vor ceda dacă nu mă opresc din alergat.
Vad după tufișuri o clădire veche cu ziduri pline de ederă ,mă apropii temătoare ..deschid ușa din lemn putred plină cu mucegai și înaintez pe podeaua plină de praf..se pare că nu locuiește nimeni..
Mă apropi de Ella și ii zic entuziasmata că asta va fi de acum casa noastră.
Îmi oferă un zambet micuț și mă ia în brațe .

Zaleea 🌼
Nu uitați de ⭐

Ioana și Alpha-ul SupremUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum