Ioana și Alpha-ul Suprem

Capitolul 8.

Regret imediat cele spuse..când îl observ venind nervos înspre mine..
Încep să fug spre cabana rustica din fata mea și încep să urc scările pentru a mă ascunde de el..
Intru într-o cameră mare ..unde totul era rustic ..de la tablouri până la patul ce trona maiestuos in mijlocul camerei ...era acoperit de diferite blănuri scumpe și cel mai probabil de animalele din adâncul pădurii...
Aud pași pe scări și oftez ușurată când aud că trece de ușă din camera in care stau..
Nu apuc bine să mă apropii de pat că aud cheia în ușă...micul zgomot al chei îmi spune că ușa a fost încuiată...
Dau să mă întorc dar simt o respirație fierbinte pe ceafă..

I:Eu eu ...stai departe de mine...
J:Micuța mea lupoaică trebuie inițiată nu crezi..?!
I:Sunt bine așa cum sunt ..nu am de gând să mă culc cu tine ..așa că sac cu purici ce ești stai departe de mine...
J: Nu-ți fa griji îți scot eu aerele aste de diva din cap ... diseară oricum vei fi a mea ..nu poți amână momentul ..
I : Oricum nu ești primul din viața și așternuturile mele ...
Mă simt deodată lipită cu putere de peretele rece din cameră..îl văd în fața mea...cum îmi capturează mâinile deasupra capului și cum ochi lui de un lila deschis se întunecă ..la vorbele spuse de mine .
J:Cine e ..Cine e nenorocitul care a îndrăznit să-mi atingă sufletul pereche ...o să-i jupoi carnea de pe oase și am să-ți aduc capul lui și o să-l atârn in stâlp ...am săi rup măruntaiele și am săi beau sângele la micul dejun...
Iar tu...se uită nervos la mine cu venele de pe mâini pulsând nervoase ,vei fi a mea acum...