Capitolul 9.

86 4 0
                                    

Mă uit speriata la el ,cum își dă hainele jos și sunt lovită de imaginea sa goală ,cele șase pătrățele lucesc in lumina luni,iar brațele mari pline de vene sunt încordate...rămân stâna de piatra când cobor cu privirea în jos...nu am mai văzut niciodată așa ceva și totuși simt un pic de teamă ,e plin de vene și plusează ...îmi întorc privirea spre chipul lui și rămân șocată de chipul acestuia ,înainte era nervos și am crezut că o sa de-a cu mine de pereți dar acum un rânjet îi joacă pe buze....e bipolar tipul...
J: Ce a pățit luna mea? De ce mă privește de parcă vezi așa ceva pentru prima oară?
I : Eu ..eu cred că ar trebui să așteptăm ,sa nu ne grăbim totuși...
J: De ce zici asta scumpo ...acesta creatură cum ii zici tu este în călduri și trebuie răcorit și numai tu poți face asta.. măi ales că nu te împiedică nimic acum...ai experiența din ce mi-ai zis ..deci sa trecem la treabă...
I: Nu te apropia de mine te rog ...am...am.mintit stai departe de mine...
*Se apropie de mine nervos și îmi ridică chipul spre ochi săi ageri..se uită intens la mine și îmi zice :
Nici în glumă sa nu te mai joci cu sentimente mele pisicuță ...că tu vei fi mereu în fața mea și nu vreau să-mi revărs nervi pe tine...
Ești îngerul meu ,pe care l-am așteptat 25 de ani ,tu ai fost creată special pentru mine , pentru a mă completa ,iar ...*ochi îi coboară spre burtica mea* aici vor lua naștere mici noștri lupușori ...
Acum fiindcă m-am dezbrăcat ..hai sa nu irosim timp ..patul ne așteaptă... urmează mă!

Ioana și Alpha-ul SupremUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum