Capitolul 3: Gânduri în noapte

36 4 2
                                    


Târziu, în noapte, se lasă o liniște limpede. Străzile sunt goale, fără oameni. Mașinile parcate doar stau și așteaptă dimineața pentru a putea fi puse în circulație. Este o atmosferă plăcută și misterioasă, în același timp. Tânara Amelia, stă pe marginea ferestrei, purtându-și puloverul său roz, cu păsărele de tot felul, cumpărat din Milano, în ultima ei excursie cu parinții și fratele ei. Șosetele lungi și lenjeria neagră îi completează ținuta sa preferata de noapte. Se simte în largul ei în această combinație. Multe fete ar invidia-o pentru stilul său vestimentar care se îmbină perfect pe corpul ei slăbut și superb.

Este ora 1:35.

Studenta la medicina dentară bea ciocolată caldă în miezul nopții din cana primită de la prietena ei cea mai bună, Chloe. Această i-a oferit-o în dar chiar cu două luni în urmă, în timp ce se plimbau amandouă fete prin mall-ul principal din oraș. A fost un gest frumos făcut, marcând aniversarea de 15 ani a prieteniei celor două.

Amelia stă la fereastră și privește cu ochii fixați locul în care s-a despărțit în această seară de Vladimir. Analizează centimetru cu centimetru fiecare clipă în care cei doi au stat împreună. Acum, singură, își aduce aminte de sărutul primit pe obrajul ei fragil, cel drept. Gestul a fost neașteptat. Rămase confuză. Timiditatea ei nu a lăsat-o să proceseze pe moment sărutul subtil. Dar, în camera ei, se gândește în continuu la gestul făcut de tânarul misterios.

Umbrele copacilor de pe strada abia luminată de două felinare, din fața apartamentului ei, se mișcă insistent. Vântul adie frunzele pomilor, încet spre intens, aerul devenind proaspăt și plăcut . Tânara fată încă nu poate adormi. Dorește să poate să se culce, dar scena sărutului îi revine în minte la fiecare încercare de a-și închide ochîi. Pur și șimplu, parca sufletul nu vrea să șteargă acea clipă, ba chiar dorește să o reproducă, pas cu pas. Își ia telefonul de pe noptiera de lângă pat și începe să umble pe el. Verifică dacă i-a adăugat numărul lui Vladimir, dorind apoi să îl sune, să il deranjeze, asa cum el a reușit să o facă să nu mai poată dormi liniștită. Îi caută numărul prin telefon, dar nu îl găseste. Mai caută și același răspuns. Dar a uitat că nu i l-a adăugat încă. Băiatul îi oferise numărul său de telefon pe un bilețel, care acum se află în buzunarul stâng din geaca ei. Ar urma un drum lung până la ușa casei, așa că decide să îi caute profilul de pe Facebook.

Cu chiu, cu vai, fiind obosită și aproape adormită, îl găsește pe tânarul programator. Poza de profil o face să surâde. Zâmbește necontenit câteva secunde, apoi îi dă "Ha ha". Chiar și mai distrasă, dă în dreapta ecranului să vadă fostele lui poze de profil. Începe să zâmbească din nou. Cu cât derulează mai mult, cu atât începe să râda din ce în ce mai mult. Se oprește deodată, văzand o imagine cu Vladimir, de la vârsta de 14 ani. Era un copil grăsuț, cu părul puțin mai lung și cu o privire puerilă. Fata se amuză, placându-i foarte mult această fotografie. Îi face Screenshot, salvand-o în propriul telefon, pentru a face conversație la următoarea întalnire. Dar oare de ce se gândea la o altă întâlnire atât de curând?

Îi trimite cerere de prietenie, gândindu-se înainte de câteva ori. Nu voia să o facă, mai ales la o oră atât de târzie în noapte. Nici după sărutul pe obraz care îi apare din clipă în clipă în minte. Dar o face, până la urma. Apoi, subit, curajul ei o stoarce de putere. Adoarme cu telefonul în mână, fără să îl pună pe noptieră.

*

-Chiar am sărutat-o? își spune în continuu pe drumul spre casă Vladimir.

În toiul nopții, tânarul este singurul la această oră pe stradă din fața casei sale. Locuiește într-un cartier liniștit, fără prea mult zgomot seară. Vecinii săi sunt pașnici și mult mai activi ziua, dar sunt și excepții. Ca peste tot. Dar, la această oră târziu, urcă în scara lui, deschizând ușa de la intrare. Toate sunt la locul lor, așa cum le-a lăsat. Este un băiat foarte organizat și atent cu poziția lucrurilor sale. Încă de mic, mama lui l-a disciplinat într-un mod cat mai riguros în aranjarea propriilor obiecte.

Se așeaza în pat și încă încearca să proceseze dacă a reușit să o sărute pe tânara fată pe care a cunoscut-o în această seară la bar. Se întreaba pe sine dacă s-a îndragostit de ea sau nu. Mintea lui este încâlcită . Nu se aștepta să o placa încă de la început, ba chiar nu credea că o va conduce până în fata scarii de bloc a ei.

Momentul final, după ce și-a luat la revedere, este în ceață. Probabil din cauza ușoarei timidități pe care fata i-a provocat-o. În mintea lui, îi vine imaginea celor doi, în care el o pupă emotiv pe obraz. Voia să încerce să o sărute pe buzele ei, însă ceva din interiorul lui, nu l-a lăsăt să o facă. Și nu știa de ce. Șigur s-a îndragostit. Nu dintr-o privier simplă, pe strada sau la bar. Băiatul a ramas fermecat de cuvintele Ameliei. Vocea ei blanda parca îi șoptea o vrajă în urechile săle, el căzând în capcana ei. Iar zâmbetul ei... Pentru zâmbetul ală puteai să mori.

Vladimir nu poate adormi. Deschide laptopul și îi da mesăj lui Benny. Nu a mai auzit nicio vorbă din partea prietenului său de când au plecat să își săvureze băuturile. Apoi, când el și Amelia s-au întors la masă, Chloe dispăruse cu cel mai bun prieten al său. Așa ca ia telefonul și tastează un mesaj să vadă dacă este totul în regulă. Brusc, îl șterge. Mai bine i-l trimite dimineață. Nu sție dacă este momentul bun pentru asta. Poate va întrerupe un moment special în toiul nopții. Apoi, intră pe Facebook și vede o notificare în lista de prieteni. Amelia Darclée. Sună cunoscut și intră pe poza de profil.

-Ea este. Fata din această seară...

Rămane fără cuvinte. Pur și șimplu, nu stie ce să facă. Dacă să îi accepte sau nu cererea. Are un mare semn de întrebare. De ce i-a dat această fată cerere? Înainte ca el să o facă. Dar, apasă pe butonul "Acceptă" și devin prieteni. Îi accesează toate pozele, de profil și de copertă, dorind să o vada în cât mai multe ipostaze. Cu fiecare poza, se simțea tot mai atras de tânăra studentă la stomatologie. Închide telefonul, apoi imaginea ei îi zburdă printre neuronii săi, înainte de culcare. Se gândește la sărut și dacă va mai avea șasnă de a o vedea încă o dată. Pune telefonul pe masă, apoi se culcă, dorind ca dimineață să o îi dea Ameliei mesaj.

Din întamplare împreunăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum