Prologue
Moartea. Moartea este un fel de liniste a sufletului nostru dupa ce am trecut prin viata. Asta sau poate de fapt este ceva ce iti poate chinui sufletul. Adica, de ce nu? Sunt multe posibilitati, nu stim nici unul daca moartea este ceva bun sau rau. Uneori imi este frica de ea, mi-e frica ca la un moment dat nu o sa mai exist. Moartea este ceea ce vrem noi sa fie, nici unul dintre noi nu are de unde sa stie exact, asa ca, practic, creierul nostru crede doar ceea ce credem noi ca este mai bine. Moartea este ceva diferit pentru fiecare, o poti vedea ca pe un lucru bun sau unul rau.
Dar ce se intampla cand persoana care a fost mereu langa tine moare? Iti zic eu, mori si tu o data cu ea.
Ea e moarta. Singura persoana care conta pentru mine, nu mai este. Persoana care mi-a dat viata, care a avut grija de mine si care ma iubit, nu mai este. Ce rost mai are? De azi numai sunt eu, fata care zambeste si care radiaza de fericire nu mai exista.
Nu o sa va spun ce cred altii. O sa va spun ce cred eu despre viata.
Cine ar putea crede ca un om care vrea asa de tare sa moara, iubeste viata? Iubesc viata, ploaia, toamna, oamenii buni, cafeaua, padurile, pasarile. Iubesc viata, doar ca nu a mea.
Vreau sa traiesc. Ba nu, vreau sa simt ca traiesc. Si nu pot. Ma sufoc cu oxigen. Mor cu fiecare gura de aer. Simt ca traiesc doar cand fac ceva ce ma distruge. Autodistrugerea ma tine in viata. Ea ma si omoara. Ironic, nu?
Vreau sa mor cu orice pret, dar vreau sa fac ceva demn de a fi amintit inainte sa mor. Fiindca viata fara sens e mancare fara sare. Toti avem un sens. Dar eu sunt egoista si vreau ca viata mea sa dea sens si altor vieti.
Invidiez ploaia pentru ca, murind inspira o lume intreaga. Scurta viata a stropilor de ploaie, din nori pana lovesc pamantul, inspira o lume intreaga. Asta vreau. Vreau sa ii ajut pe altii fiindca altii nu m-au ajutat pe mine.
Viata pentru mine, este ceva care trebuie trait la maxim si savurat zilnic, indiferent de consecrate. Ai o viata. Traieste-o asa cum vrei. Fa orice vrei. Pentru ca nimic nu e real.
Viata pentru mine va dura pana imi voi descoperi sensul, apoi ma voi stinge a semne a stropilor de ploaie.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
m-am gandit sa fac si eu o poveste, fiind prima mea poveste nu stiu cum sa o incep, daca nu va place spuneti, daca aveti o idee in plus spuneti, criticati-ma.
