2 a.m.
Nu pot sa dorm. Imi e frica de vise. Imi e frica sa mor.
Ma ridic din pat si caut intrerupatorul. Simt ceva... Are forma de... mana.
Simt cum ma sufoc, simt zeci de trupuri care ma strivesc.
*****
Era o zi de iarna, vantul batea aprig printre adolescentii liceului A. Directorul era agitat. Urma sa aiba un musafir. Grupul meu de prieteni statea departe de scena. Radeau. Directorul se linisti. Prelua microfonul si incerca sa faca liniste.
Imnul de stat. Toti il intonau cu vlaga. Doar eu eram rece, priveam un punct fix. Scena. ,,Nu il las sa-mi scape!" Asta era singurul meu gand.
James Wilder, un autor contemporan, se indrepta lenes spre microfon.
Aplauze. El era Hotul de trupuri. In timp ce tine un discurs de multumire, eu ii ochesc buzele pline. Aceleiasi buze care m-au sarutat, inainte de a da ordinul de a ma ucide. Ochesc un punct mort al cladirii si fac un semn aprobator din cap. Cladirea improasca cu apa. Curtea devine o agitatie foarte mare, precum o miscare browniană. Toti fug, dar eu ma indrept catre premiu.
-Domnule James, pe aici! strig catre el, tinandu-l strans de bratul stang. Acelasi brat care m-a sufocat cu 5 ani in urma.
***
Incerc sa ma misc, dar nu pot. Observ ca sunt inconjurata de resturi umane. Asta voi deveni si eu. Aud tipete. Sunt o adolescenta, partial oarba, fara un viitor stralucit. De ce universul isi bate joc de mine? Ce pot face? Am mainile legate la spate. La propriu. Stai, ala nu-i un picior?
*****
Este surprins sa ma vada. Ca si cand ar vedea o persoana moarta. Partial, e adevarat. Nu se poate misca. E sub vraja. E obligat sa alerge, sa ma urmeze oriunde. Asta mi-a jurat, mi-a jurat credinta. I-a jurat credinta Diavolului.
Suntem inchisi in sala noastra de clasa. E intuneric, dar stie unde suntem.
-T-t-te rrrrog-g!
Incepe sa scuipe sange. Ritualul a inceput. Aprind luminile.
-Un hot de trupuri nu are ce sa caute pe pamant, nu?
-Erai om... Cum?
Era ingenunchiat. Ma aplec peste el, sa ii soptesc la ureche, ultimele cuvinte inainte de moarte. Asta era o traditie.
-Oare?
Isi ridica privirea. Nu ma priveste in ochi. Se uita in jur. Sange. Desene diavolesti pe peretii albi. Ramasite de trupuri.
-Fiica diavolului? spune, plin de entuziasm.
-Intocmai. Vezi tu, dupa ce m-ai ucis, am petrecut 4 ani fantastici in Iad.
-4 ani? Vad ca nu stii sa numeri. Te-am ucis acum 5 ani de zile, sau i s-a stricat clepsidra taticului tau?
-Ultimul an mi l-am petrecut pe pamant, cautand soldati.
Am facut un semn catre gramada de trupuri din spatele sau.
-Deci, fiica diavolului?
Stiu ca joaca la cacealma, planuieste ceva.
-Daca ti-am tras-o tie, inseamna ca i-am tras-o Diavolului, insasi!
Ii aplic o lovitura care il lasa lat.
-Sa nu mai vorbesti niciodata asa!
Katherine scoase un geamat de durere.
Zolka si Phillipe privira gramada de trupuri.
-Nu sunt morti? Prost jucat!
Phillipe incepu sa caute trupul Katherinei printre morti.
-Te simti bine? o intreba Zolka.
Katherine tremura. O privi pe Zolka in ochi.
Vedea o fetita neajutorata, de 5 ani, care dormea. O umbra se strecura in camera ei.
Ii fura sclipirea albastra din ochi. Disparu.
Asa a inceput totul.
-Promit sa nu zic nimic, dar lasa-ti-ma sa plec acasa!
Phillipe o atinse pe umar. Intreaga sa fiinta tremura. Phillipe ii fura sufletul.
-Asta e pretul.
Cu sufletul Katherinei, o putere infinita, Phill o ucise pe Zolka.
Zolka ardea, se transforma in fragmente de pacate umane si se risipi. Phill zambea. Se ridica si se indrepta spre usa.
Katherine urla:
-Ce sunteti? Ce s-a intamplat?
Phillipe se multumi sa zambeasca. Pocni din degete.
Din nou, camera ei. Totul era ca inainte.
Mai mult, sau mai putin.
Afara era intuneric. Sunetul alarmei unei salvari se auzi in departare. Isi aducea aminte de copilaria sa. Nu isi aducea aminte cum e sa fii...normal. Cum arata lucrurile, in forma lor naturala, fara sa fii ajutat de o bucata de sticla pentru a ii vedea conturul.
Era groaznic.
Fara sa isi dea seama, adormi.
Fara sa isi dea seama, patrunse in abis.
Se afla intr-o biserica, era in uniforma ei scolara. Mama ei se ruga. Katherine nu suporta asta. Nu credea in Biblie, nu credea in Biserica.
Acum, Katherine si mama sa inaintau pe soseaua G12, care ducea spre liceu.
BUN VENIT!
Acestea erau cuvintele manjite pe un anunt care trona sub fereastra de la etajul 2.
Patrunse in curte. Lumea era agitata. Oamenii se uitau la ea. Aveau ochii de un rosu aprins, un sange pur.
Ajunse langa un grup de elevi, acestia pareau sa ii fie colegii de clasa.
-Aragaz, vezi pe unde calci!
Rasete.
Un tip inalt, solid, cu aspect placut, o privea cu superioritate.
-Baiete!
Mama incerca sa imi ia apararea.
-Mama, nu. Iar tu, sfârc de materie prima ce esti, te consideri mai bun daca m-ai jignit? Haide, vrei sa ghicesti unde ma doare?
-Dispari.
Lumea continua sa rada.
-Kate, as putea...
-Nu mama, nu se merita.
Incepe festivitatea. Galagie, imbulzeala.
-Buna ziua, Katherine Jackson?
-Da, ea este. spuse mama
-Trebuie sa vina cu mine.
-S-a intamplat ceva?
-Nu, doar poza pentru carnetului de elev.
O urmez pe femeie prin multime. Este cam la fel de inalta ca mine, un par lung si blond ii cade in valuri pe spate. Total straina, dar o cunosc.
Imi fac curaj:
-Ce s-a intamplat aseara?
-Poftim?
-Esti fiica diavolului, v-am auzit!
Zolka ma trase in baie, dupa ea. Ma izbi puternic de un perete si incepu:
-Spune-mi tot ce-ti amintesti!
Ochii ei rosii, acum de un verde placut, imi examinau trasaturile fetei.
-Nimic. N-n-nu... Nu-mi amintesc nimic.
-Esti in subordinea mea, daca afla Tata de tine, o sa dispar de pretutindeni.
-Poftim?
Zolka imi observase surprinderea, asa ca, se hotari sa profite de moment.
-Mai, mai, mai! In viata anterioara n-ai fost un inger, draga mea!
Tragea de fiecare secunda, rostea fiecare cuvant cu delicatete, iar asta imi provoca intepaturi in inima.
-Cu..m f...a-a-aci as-ast-asta?
Imi impunse usor clavicula, atat de delicat, incat ma trezisem pe jos, paralizata.
-Cuvintele au o putere inimaginabila. Dar gandurile... Oh, ele sunt lumea intreaga.
Simteam cum fiecare muschi imi arde, inima mea avea un ritm incredibil, simteam cum mor. Am inchis ochii usor, ultimul lucru vazut a fost valul de par blond.
Intuneric.
