Ce contează culoarea pielii , forma feței sau religia din care faci parte ?
De ce oameni trebuie sa fie clasificați după clasa socială ?
Dar ce se întâmplă când pe parcursul vieții descoperi că ai gena X ? O genă ce te face cu adevărat special d...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Picaturile de ploaie se izbesc cu putere de pielea feței mele , câteva intrându-mi in ochii și împiedicându-mă sa observ pe unde calca picioarele mele deja obosite de la alergat .
Aud sirenele mașinilor de politie ce sunt inca pe urmele mele , motivându-mă să măresc pasul și să găsesc cat mai repede un loc în care sa mă ascund înainte să fiu prinsa din nou .
Nu vreau să mă întorc acolo , am stat închisă doi anii in rahatul ăla de laborator injectându-mă cu tot felul de substanțe .
Alerg cu ultimele puteri pe aleea întunecată luminata doar de doua felinare unul dintre ele pâlpâind dând semne că se va stinge în curând . Un depozit abandonat apare în fata mea imediat ce aleea se despica in două drumuri întunecate .
Aleg sa intru in depozit , nu mai pot continua așa iar daca nu mă așez undeva mușchii picioarelor mele vor ceda iar poliția mă va prinde târându-mă in acel loc groaznic ,din nou .
Ușa mare din metal provoacă un scârțâit atunci când încerc să o deschid iar dintr-o singură mișcare am intrat în depozitul întunecat și umed .
Luminile farurilor se fac vizibile în clădire pe geamurile cu sticlă spartă . Vocile bărbaților în uniformă se aud din afara clădiri un ecou ce îmi invadează timpanele .
- A intrat aici , înconjurați clădirea .
Puterile îmi sunt secate iar gena X e nefolositoare , as fii făcut un portal care sa mă scoată din acest depozit dar energia mea e pe sfârșite . O masa mare de fier este așezată în camera , și îmi târăsc picioarele grele până acolo ghemuindu-mă lângă ea .
Un zgomot puternic se aude din cealaltă parte a camerei imense urmată de o voce necunoscută mie .
- Ahh , la dracu cu depozitul asta , nu a găsit și ea alt loc sa se ascundă .
- Da Jace , o casa luminata și plină cu lumina și flori ar fii perfecta pentru o evadată. Spune cealaltă voce masculina .
- Unde e până la urmă ?
- Simțurile mele îmi spun că e ascunsă pe aici pe undeva .
Cine sunt ei ?
Curioasa de fel vreau sa ridic capul puțin pentru a vedea cine sunt , cea mai mare greșeală căci atunci când am incercat să mă ridic capul meu sa lovit de coltul mesei de metal .
Un geamăt îmi iese din gât în acel moment și ascunzătoarea mea s-a dus dracu .
Persoanele își întorc privirea spre mine . Privirea mea verde face contact cu doi ochii negri și întunecați care mă privesc foarte insistent și curios .
- Hei , e ok nu trebuie să îți fie frica , suntem ca tine . Șoptește purtătorul ochilor negri .
