Evadarea

27 3 0
                                    

  Picaturile de ploaie se izbesc cu putere de pielea feței mele , câteva intrându-mi in ochii și împiedicându-mă sa observ pe unde calca picioarele mele deja obosite de la alergat

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

  Picaturile de ploaie se izbesc cu putere de pielea feței mele , câteva intrându-mi in ochii și împiedicându-mă sa observ pe unde calca picioarele mele deja obosite de la alergat .
   
   Aud sirenele mașinilor de politie ce sunt inca pe urmele mele , motivându-mă să măresc pasul și să găsesc cat mai repede un loc în care sa mă ascund înainte să fiu prinsa din nou .

   Nu vreau să mă întorc acolo , am stat închisă doi anii in rahatul ăla de laborator injectându-mă cu tot felul de substanțe .

   Alerg cu ultimele puteri pe aleea întunecată luminata doar de doua felinare unul dintre ele pâlpâind dând semne că se va stinge în curând . Un depozit abandonat apare în fata mea imediat ce aleea se despica in două drumuri întunecate .

   Aleg sa intru in depozit , nu mai pot continua așa iar daca nu mă așez undeva mușchii picioarelor mele vor ceda iar poliția mă va prinde târându-mă in acel loc groaznic ,din nou .

   Ușa mare din metal provoacă un scârțâit atunci când încerc să o deschid iar dintr-o singură mișcare am intrat în depozitul întunecat și umed . 

   Luminile farurilor se fac vizibile în clădire pe geamurile cu sticlă spartă . Vocile bărbaților în uniformă se aud din afara clădiri  un ecou ce îmi invadează timpanele .

   - A intrat aici , înconjurați clădirea .

  Puterile îmi sunt secate iar gena X e nefolositoare , as fii făcut un portal care sa mă scoată din acest depozit dar energia mea e pe sfârșite . O masa mare de fier este așezată în camera , și îmi târăsc picioarele grele până acolo ghemuindu-mă lângă ea .

   Un zgomot puternic se aude din cealaltă parte a camerei imense urmată de o voce necunoscută mie .

   - Ahh , la dracu cu depozitul asta , nu a găsit și ea alt loc sa se ascundă .

   - Da Jace , o casa luminata și plină cu lumina și flori ar fii perfecta pentru o evadată. Spune cealaltă voce masculina .

    - Unde e până la urmă ?

    - Simțurile mele îmi spun că e ascunsă pe aici pe undeva .

   Cine sunt ei ?

   Curioasa de fel vreau sa ridic capul puțin pentru a vedea cine sunt , cea mai mare greșeală căci atunci când am incercat să mă ridic capul meu sa lovit de coltul mesei de metal .

   Un geamăt îmi iese din gât în acel moment și ascunzătoarea mea s-a dus dracu .

   Persoanele își întorc privirea spre mine . Privirea mea verde face contact cu doi ochii negri și întunecați care mă privesc foarte insistent și curios .

     - Hei , e ok nu trebuie să îți fie frica , suntem ca tine . Șoptește purtătorul ochilor negri .

   Sunt ca mine ?  Au gena X ? Sunt mutanți și ei ?

Ascuns In mulțime Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum